Psihologie Și Alăptare – O Combinație Perfectă
Aflasem multe informații interesante, documentate temeinic și pertinente prin intermediul articolelor semnate de ea, însă odată cu momentul în care ne-am cunoscut, am realizat că dincolo de a fi un blogger cunoscut, Andreea Ola este o femeie puternică pentru care curajul de a se reinventa este firesc, un brand personal definit în termeni de onestitate, sinceritate și mai ales profesionalism. Îți mulțumim pentru că ai ales să fii parte din campania #sanatatelapachet.
Care a fost motivul principal de a începe o afacere pe cont propriu?
Povestea mea este una atipică. Cu riscul de a suna a clișeu, ceea ce fac în prezent în plan profesional este mai degrabă o pasiune decât o afacere. Lucrurile au venit de la sine. Îmi place să cred că ceea ce fac în prezent este o încununare firească a întregii mele activități profesionale de până acum.
Formarea mea este în Psihologie și Științele Educației. După absolvirea facultății am țintit către domeniul de top la vremea respectivă pentru un absolvent de Psihologie: domeniul recrutării, al psihologiei organizaționale. Am avut șansa să fac parte din echipa unei companii multinaționale de top, ce activa în acest domeniu. Timp de aproape 6 ani am fost Headhunter. Am avut de-a lungul timpului și atribuții de coordonare a unor echipe, însă activitatea mea principală era să caut acei profesioniști de top pentru companii de top. A fost o perioadă fascinantă, în care am avut ocazia să interacționez cu specialiști extraordinari, să coordonez chiar proiecte ample care au adus o contribuție semnificativă la PIB-ul României.
După 5 ani de activitate am simțit că am atins tot ceea ce se putea atinge la nivelul la care eram. Pasul firesc în carieră ar fi fost să mă îndrept spre zona de management, eventual cu o și mai mare expunere internațională. Însă s-a întâmplat ceva providențial aș spune eu. După o perioadă atât de intensă (cine a avut tangențe cu domeniul consultanței de business știe cu siguranță despre ce vorbesc, cei care au trecut prin criza economică din 2009 -2012 și au supraviețuit ei, cu atât mai mult), m-am îmbolnăvit de burnout. Adică de epuizare. Am decis să mă retrag o perioadă din viața profesională și să îmi trăiesc viața într-un mod mai simplu, în ritmul ei natural. Fără niciun alt obiectiv de carieră și fără niciun plan stabilit.
La scurt timp, în 2013 s-a născut primul meu copil. Provocările nu m-au ocolit nici în viața de mamă. Adaptarea cu cel mic a fost dificilă. Ceea ce credeam că va veni de la sine (alăptarea, îngrijirea bebelușului) a presupus un efort din partea mea pe care l-am catalogat în unele momente ca fiind supraomenesc. Am „învins” pentru că m-am documentat foarte bine, am studiat, mi-am reformulat tot ceea ce învățasem despre creșterea copiilor, despre psihologia dezvoltării. Pe parcurs, am simțit că îmi pot folosi experiența pentru a ajuta și alte mame, pentru a schimba percepții și chiar paradigme de creștere a copiilor. Așa a apărut blogul (www.inbratelamami.ro) și apoi certificarea internațională de consultant în alăptare IBCLC, pentru care am studiat intens (cu bucuria și curiozitatea științifică pe care le-am avut dintotdeauna) dar pe care am urmărit-o în primul rând din nevoia de a mă asigura că mesajul pe care îl transmiteam pe blog e unul corect. Nu m-am gândit să fac din asta un loc de muncă, un job în sine, însă lucrurile s-au legat extrem de bine. Practic m-a căutat noua profesie pe mine, nu eu pe ea. Și acest lucru mi-a dat sensul unei meniri, al unei misiuni.
În prezent, mă aflu într-o etapă pe care o denumesc în glumă drept semiprofesională. Mă ocup de creșterea copiilor (între timp a apărut și cel de-al patrulea membru al familiei) și fac ce pot face de acasă: scriu pe site, promovez alăptarea, țin cursuri online pentru părinți și viitori părinți, fac lobby pentru ca mamele să aibă acces la sprijin profesionist în alăptare, înainte și după naștere, împreună cu alte 3 colege din Brașov am înființat linia telefonică Alo Mama unde se pot solicita sfaturi gratuite despre alăptare.
Cum ai ajuns de la idee la afacerea pusă in practică?
Ce ai considerat că poți face deosebit de ceilalți din același domeniu, deja existenti pe piață? Mi-e greu să dau un răspuns exact la această întrebare. Eu sunt genul de persoană care e în competiție cu ea însăși (am moștenit un obositor perfectionism atât pe linie maternă, cât și paternă). Niciodată nu m-am poziționat la modul voit, conștient, în competiție cu altcineva.
Însă cu siguranță, din activitatea mea transpare pasiunea și acel perfectionism (pe care între noi fie vorba eu îl văd uneori ca pe un defect) și asta s-ar putea să facă în unele cazuri diferența.
Care a fost motivul principal de a începe o afacere pe cont propriu?
Povestea mea este una atipică. Cu riscul de a suna a clișeu, ceea ce fac în prezent în plan profesional este mai degrabă o pasiune decât o afacere. Lucrurile au venit de la sine. Îmi place să cred că ceea ce fac în prezent este o încununare firească a întregii mele activități profesionale de până acum.
Formarea mea este în Psihologie și Științele Educației. După absolvirea facultății am țintit către domeniul de top la vremea respectivă pentru un absolvent de Psihologie: domeniul recrutării, al psihologiei organizaționale. Am avut șansa să fac parte din echipa unei companii multinaționale de top, ce activa în acest domeniu. Timp de aproape 6 ani am fost Headhunter. Am avut de-a lungul timpului și atribuții de coordonare a unor echipe, însă activitatea mea principală era să caut acei profesioniști de top pentru companii de top. A fost o perioadă fascinantă, în care am avut ocazia să interacționez cu specialiști extraordinari, să coordonez chiar proiecte ample care au adus o contribuție semnificativă la PIB-ul României.
După 5 ani de activitate am simțit că am atins tot ceea ce se putea atinge la nivelul la care eram. Pasul firesc în carieră ar fi fost să mă îndrept spre zona de management, eventual cu o și mai mare expunere internațională. Însă s-a întâmplat ceva providențial aș spune eu. După o perioadă atât de intensă (cine a avut tangențe cu domeniul consultanței de business știe cu siguranță despre ce vorbesc, cei care au trecut prin criza economică din 2009 -2012 și au supraviețuit ei, cu atât mai mult), m-am îmbolnăvit de burnout. Adică de epuizare. Am decis să mă retrag o perioadă din viața profesională și să îmi trăiesc viața într-un mod mai simplu, în ritmul ei natural. Fără niciun alt obiectiv de carieră și fără niciun plan stabilit.
La scurt timp, în 2013 s-a născut primul meu copil. Provocările nu m-au ocolit nici în viața de mamă. Adaptarea cu cel mic a fost dificilă. Ceea ce credeam că va veni de la sine (alăptarea, îngrijirea bebelușului) a presupus un efort din partea mea pe care l-am catalogat în unele momente ca fiind supraomenesc. Am „învins” pentru că m-am documentat foarte bine, am studiat, mi-am reformulat tot ceea ce învățasem despre creșterea copiilor, despre psihologia dezvoltării. Pe parcurs, am simțit că îmi pot folosi experiența pentru a ajuta și alte mame, pentru a schimba percepții și chiar paradigme de creștere a copiilor. Așa a apărut blogul (www.inbratelamami.ro) și apoi certificarea internațională de consultant în alăptare IBCLC, pentru care am studiat intens (cu bucuria și curiozitatea științifică pe care le-am avut dintotdeauna) dar pe care am urmărit-o în primul rând din nevoia de a mă asigura că mesajul pe care îl transmiteam pe blog e unul corect. Nu m-am gândit să fac din asta un loc de muncă, un job în sine, însă lucrurile s-au legat extrem de bine. Practic m-a căutat noua profesie pe mine, nu eu pe ea. Și acest lucru mi-a dat sensul unei meniri, al unei misiuni.
În prezent, mă aflu într-o etapă pe care o denumesc în glumă drept semiprofesională. Mă ocup de creșterea copiilor (între timp a apărut și cel de-al patrulea membru al familiei) și fac ce pot face de acasă: scriu pe site, promovez alăptarea, țin cursuri online pentru părinți și viitori părinți, fac lobby pentru ca mamele să aibă acces la sprijin profesionist în alăptare, înainte și după naștere, împreună cu alte 3 colege din Brașov am înființat linia telefonică Alo Mama unde se pot solicita sfaturi gratuite despre alăptare.
Cum ai ajuns de la idee la afacerea pusă in practică?
Ce ai considerat că poți face deosebit de ceilalți din același domeniu, deja existenti pe piață? Mi-e greu să dau un răspuns exact la această întrebare. Eu sunt genul de persoană care e în competiție cu ea însăși (am moștenit un obositor perfectionism atât pe linie maternă, cât și paternă). Niciodată nu m-am poziționat la modul voit, conștient, în competiție cu altcineva.
Însă cu siguranță, din activitatea mea transpare pasiunea și acel perfectionism (pe care între noi fie vorba eu îl văd uneori ca pe un defect) și asta s-ar putea să facă în unele cazuri diferența.
Ce ai considerat că poți face deosebit de ceilalți din același domeniu, deja existenti pe piață?
Sunt un om privilegiat. Parcursul meu profesional a presupus multă muncă, însă am avut întotdeauna șansa să fac ceea ce îmi place. Pentru mine asta este o condiție esențială. Nu aș putea practica un job care nu îmi place. Când faci ceea ce te pasionează nu mai e doar o afacere, doar un job.
De asemenea, mai e și empatia (sufăr în tăcere alături de mame atunci când au o problemă, mă bucur când s-a rezolvat, iau problemele lor cu mine acasă cum s-ar spune). Și probabil și o dorință permanentă de informare, o curozitate ștințifică, pe care le-am avut de când eram mică.
Chiar glumesc de multe ori și îmi spun că atunci când vreunul din elementele de mai sus nu va mai exista, e semnul că trebuie să mă gândesc la alte orizonturi profesionale.
Odată demarată afacerea, care a fost cel mai mare obstacol întâmpinat și cum l-ai depășit? (sau daca nu a fost depășit, de ce?)
Cel mai mare obstacol pe care eu îl întâmpin ține de schimbarea unor mentalități, nicidecum de ideea de afacere în sine. Din păcate, profesia de IBCLC (una extrem de râvnită în afara țării) nu este recunoscută în România. Ca atare, mi-aș dori o mai bună colaborare cu cadrele medicale implicate în îngrijirea mamei și a copilului. Mi-aș dori să înțeleagă că nu suntem nici pe departe competitori, ci putem forma o echipă de care mama și copilul au nevoie. Sunt implicată într-o asociație profesională, cea a consultanților în lactație din România (ACLR) și ajut cum pot pentru depășirea acestui obstacol (în organizarea de cursuri pentru profeșioniști din domeniu și cadre medicale, promovarea unor informații corecte despre alăptare, promovarea respectării unui cod etic al profesiei)
Un alt obstacol e legat de mentalitățile învechite care guvernează tot ce ține de creșterea și îngrijirea copilului mic. Aici vorbim de concepții în plan individual – ce crede fiecare părinte despre cum se cresc copiii, cum au fost crescuți și îngriiți ei la rândul lor. Din păcate încă trăim în era miturilor că bebelușii sunt răsfățați și se învață în brațe sau că bătaia e ruptă din Rai. Încerc pe cât posibil să demontez aceste mituri prin ceea ce scriu.
Cum iti promovezi afacerea? E suficient, sau se poate mai mult?
Ceea ce fac eu e genul de afacere care se promovează de la sine, prin clientele mulțumite. În mod evident, multe mame mă cunosc și din ceea ce scriu pe site-ul personal și pe pagina de Facebook. Cu siguranță există și alte metode de a promova o astfel de activitate. Am tot felul de idei, m-aș descurca excelent în a trasa un plan de promovare și marketing însă nu pentru mine. Simt că nu e cazul să fac asta pentru mine momentan.
Cum decurge o zi din viața ta?
Mă trezesc la 8 dimineața. Trezirea o dau cei mici. Îl alăptez pe cel mic, îl hrănesc pe cel mare. Deschid apoi mailul și îmi verific cele două adrese de mail, mesajele primite, updatez pagina, dacă am timp să pot scrie un articol sau să citesc ceva literatură de specialitate, mă simt norocoasă. În tot acest timp mă joc cu cel mare, îl alăptez pe cel mic. Mi-am dezvoltat niște abilități foarte bune în a ține bebelușul în brațe sau la sân și a tasta câte ceva pe laptop dacă e cazul, în timp ce lângă, construiesc un puzzle cu cel mare. Această capacitate de multitasking mi se trage din vremea în care lucram în corporație și era musai să pot face bine câte 3 lucruri deodată ca să livrez proiectele la timp. Așa că sunt călită. Însă la finalul zilei sunt de multe ori mai obosită decât soțul meu. Deoarece eu sunt în primul rând mamă și atenția mea se canalizează în primul rând spre cei mici. Dar mai fac și ceva pe lângă. Deci e ca și cum aș face două job-uri într-unul singur. Și , asemenea oricărei alte mame de pe lumea aceasta, mă mai trezesc noaptea, copiii trec prin perioade în care sunt mai agitați, ies aproape în fiecare zi cu ei în parc. Și deși nu sună deloc “glam”, am și zile în care poate stau doar în pijama, în pat cu cel mic în brațe pentru că altă cale nu e să îl liniștesc. Iar la final de săptămână preiau acele ședințe de consiliere pe care nu le pot direcționa către altcineva. Cel puțin până când bebelușul familiei va avea 1 an, voi funcționa pe acest program. Cam asta face o stay at home mom cu o pasiune. Sau cum spune soțul meu, o mama care stă acasă în concediu.
Cum măsori succesul?
În acest moment al vieții mele succesul înseamnă pentru mine să pot îmbina viața de familie cu pasiunea profesională. Să îmi pot trăi viața într-un ritm firesc. Pe vremea când lucram în multinațională viața avea alt ritm și succesul se măsura altfel.
Ce ar trebui să știe o mamă care dorește să pornească o afacere?
Atunci când există pasiune, totul vine mai ușor. When there is a will, there is a way.
Cum ai aflat de Business Mom Club si ce beneficii ți-a adus?
Am aflat de Business Mom Club prin intermediul promovării făcute de Asociația Happy Moms, dar și din relatările prietenei mele foarte apropiate, care îmi povesteau despre întâlniri. Beneficiul incontestabil al acestui Club, constă din punctul meu de vedere în socializare și networking de calitate.
Planuri pentru viitor?
Strict profesional mă concentrez pe proiectele mele, în ritmul în care le pot face, cu doi copii mici alături. Poate o abordare diferită a cursurilor pentru părinți, un alt concept la care lucrez dinainte să nasc dar pe care din lipsă de timp și din cauza acelui perfectionism obositor care mă caracterizează, nu am avut timp să îl finalizez.
Pe Andreea o găsiți cu totul aici – http://www.inbratelamami.ro/project/despre-andreea-ola-consultant-alaptare-ibclc-brasov#axzz4fzNLDdnl
Mulțumim pentru implicare!
Sunt un om privilegiat. Parcursul meu profesional a presupus multă muncă, însă am avut întotdeauna șansa să fac ceea ce îmi place. Pentru mine asta este o condiție esențială. Nu aș putea practica un job care nu îmi place. Când faci ceea ce te pasionează nu mai e doar o afacere, doar un job.
De asemenea, mai e și empatia (sufăr în tăcere alături de mame atunci când au o problemă, mă bucur când s-a rezolvat, iau problemele lor cu mine acasă cum s-ar spune). Și probabil și o dorință permanentă de informare, o curozitate ștințifică, pe care le-am avut de când eram mică.
Chiar glumesc de multe ori și îmi spun că atunci când vreunul din elementele de mai sus nu va mai exista, e semnul că trebuie să mă gândesc la alte orizonturi profesionale.
Odată demarată afacerea, care a fost cel mai mare obstacol întâmpinat și cum l-ai depășit? (sau daca nu a fost depășit, de ce?)
Cel mai mare obstacol pe care eu îl întâmpin ține de schimbarea unor mentalități, nicidecum de ideea de afacere în sine. Din păcate, profesia de IBCLC (una extrem de râvnită în afara țării) nu este recunoscută în România. Ca atare, mi-aș dori o mai bună colaborare cu cadrele medicale implicate în îngrijirea mamei și a copilului. Mi-aș dori să înțeleagă că nu suntem nici pe departe competitori, ci putem forma o echipă de care mama și copilul au nevoie. Sunt implicată într-o asociație profesională, cea a consultanților în lactație din România (ACLR) și ajut cum pot pentru depășirea acestui obstacol (în organizarea de cursuri pentru profeșioniști din domeniu și cadre medicale, promovarea unor informații corecte despre alăptare, promovarea respectării unui cod etic al profesiei)
Un alt obstacol e legat de mentalitățile învechite care guvernează tot ce ține de creșterea și îngrijirea copilului mic. Aici vorbim de concepții în plan individual – ce crede fiecare părinte despre cum se cresc copiii, cum au fost crescuți și îngriiți ei la rândul lor. Din păcate încă trăim în era miturilor că bebelușii sunt răsfățați și se învață în brațe sau că bătaia e ruptă din Rai. Încerc pe cât posibil să demontez aceste mituri prin ceea ce scriu.
Cum iti promovezi afacerea? E suficient, sau se poate mai mult?
Ceea ce fac eu e genul de afacere care se promovează de la sine, prin clientele mulțumite. În mod evident, multe mame mă cunosc și din ceea ce scriu pe site-ul personal și pe pagina de Facebook. Cu siguranță există și alte metode de a promova o astfel de activitate. Am tot felul de idei, m-aș descurca excelent în a trasa un plan de promovare și marketing însă nu pentru mine. Simt că nu e cazul să fac asta pentru mine momentan.
Cum decurge o zi din viața ta?
Mă trezesc la 8 dimineața. Trezirea o dau cei mici. Îl alăptez pe cel mic, îl hrănesc pe cel mare. Deschid apoi mailul și îmi verific cele două adrese de mail, mesajele primite, updatez pagina, dacă am timp să pot scrie un articol sau să citesc ceva literatură de specialitate, mă simt norocoasă. În tot acest timp mă joc cu cel mare, îl alăptez pe cel mic. Mi-am dezvoltat niște abilități foarte bune în a ține bebelușul în brațe sau la sân și a tasta câte ceva pe laptop dacă e cazul, în timp ce lângă, construiesc un puzzle cu cel mare. Această capacitate de multitasking mi se trage din vremea în care lucram în corporație și era musai să pot face bine câte 3 lucruri deodată ca să livrez proiectele la timp. Așa că sunt călită. Însă la finalul zilei sunt de multe ori mai obosită decât soțul meu. Deoarece eu sunt în primul rând mamă și atenția mea se canalizează în primul rând spre cei mici. Dar mai fac și ceva pe lângă. Deci e ca și cum aș face două job-uri într-unul singur. Și , asemenea oricărei alte mame de pe lumea aceasta, mă mai trezesc noaptea, copiii trec prin perioade în care sunt mai agitați, ies aproape în fiecare zi cu ei în parc. Și deși nu sună deloc “glam”, am și zile în care poate stau doar în pijama, în pat cu cel mic în brațe pentru că altă cale nu e să îl liniștesc. Iar la final de săptămână preiau acele ședințe de consiliere pe care nu le pot direcționa către altcineva. Cel puțin până când bebelușul familiei va avea 1 an, voi funcționa pe acest program. Cam asta face o stay at home mom cu o pasiune. Sau cum spune soțul meu, o mama care stă acasă în concediu.
Cum măsori succesul?
În acest moment al vieții mele succesul înseamnă pentru mine să pot îmbina viața de familie cu pasiunea profesională. Să îmi pot trăi viața într-un ritm firesc. Pe vremea când lucram în multinațională viața avea alt ritm și succesul se măsura altfel.
Ce ar trebui să știe o mamă care dorește să pornească o afacere?
Atunci când există pasiune, totul vine mai ușor. When there is a will, there is a way.
Cum ai aflat de Business Mom Club si ce beneficii ți-a adus?
Am aflat de Business Mom Club prin intermediul promovării făcute de Asociația Happy Moms, dar și din relatările prietenei mele foarte apropiate, care îmi povesteau despre întâlniri. Beneficiul incontestabil al acestui Club, constă din punctul meu de vedere în socializare și networking de calitate.
Planuri pentru viitor?
Strict profesional mă concentrez pe proiectele mele, în ritmul în care le pot face, cu doi copii mici alături. Poate o abordare diferită a cursurilor pentru părinți, un alt concept la care lucrez dinainte să nasc dar pe care din lipsă de timp și din cauza acelui perfectionism obositor care mă caracterizează, nu am avut timp să îl finalizez.
Pe Andreea o găsiți cu totul aici – http://www.inbratelamami.ro/project/despre-andreea-ola-consultant-alaptare-ibclc-brasov#axzz4fzNLDdnl
Mulțumim pentru implicare!
