Psihologia Copilului. Argumente Pro Și Contra Recompenselor Materiale
https://happymoms.ro/wp-content/uploads/2017/09/Psihologia-Copilului-300×300.jpg
Jucării în schimbul notelor mari, bomboane pentru fiecare mulțumesc spus, tabele cu bulinuțe roșii și negre. Pentru majoritatea copiilor recompensele materiale sunt la ordinea zilei și fac parte din tranzacțiile obișnuite cu cei din jur. Dacă unor părinți recompensele materiale li se par calea cea mai ușoară de a-și disciplina copiii, altora li se par o formă de manipulare și dresare a acestora. Așadar, reprezintă recompensele materiale o cale bună de a ne educa copiii? Și mai ales, când anume este cel mai indicat să le folosim?
Evident, răspunsul nu este simplu, și în prezent nu există un consens general în privința eficacității recompenselor materiale. Eu îți voi prezenta principalele argumente pro și contra acestora, lăsându–te pe ține să iţi faci propria părere. Voi începe cu argumentele împotriva recompenselor materiale, pentru că ele sunt mai răsunătoare și au fost mai bine articulate.
Argumente împotriva recompenselor materiale
Principala critică adusă recompenselor materiale este că înlocuiesc motivația interioară a copilului cu una exterioară. Altfel spus, în loc că un copil să facă lucrurile din plăcere sau din interes, el le va face pentru a primi ceva material în schimb. În timp, interesul real față de activitățile recompensate va scădea, și copilul le va face doar dacă primește ceva. În consecință, când nu vor mai primi recompense, copiii nu vor mai face nimic din ce li se cere.
Motivați de recompense materiale, copiii vor deveni mai materialiști, și nu vor face lucruri decât dacă li se promite ceva. Ei își vor crea o viziune denaturată asupra vieții, conform căreia orice lucru pe care îl fac va trebui să fie imediat observat și recompensat într-un fel sau altul. Ei pot deveni egoiști și centrați exclusiv pe câștig.
Recompensarea materială este considerată de mulți că un mod de manipulare și dresare al copiilor. Mituiți de bulinute sau de jucării, copiii nu mai au libertatea de a alege ce să facă. Mai degrabă ei devin că niște roboței care fac ce li se spune și care sunt manipulați spre scopurile părinților.
Din cauza recompenselor materiale relația de iubire dintre părinți și copii este cumva contabilizată și se transformă într-o relație de tranzacții și schimburi materiale.
Hai să vedem cum se justifică apărătorii recompenselor materiale împortiva acestor argumente.
Argumente în favoarea recompenselor materiale
Răspunsul la principala critică că recompensele înlocuiesc motivația interioară cu cea exterioară este că, ei bine, în viață nu totul se face din plăcere și interes. Orientat spre joc și plăcere imediată, copilul nu va face niciodată din proprie inițiativă unele activități: să își pună jucăriile la loc, să se spele pe mâini înainte de masă, etc. Pentru toate activitățile obligatorii și neplăcute trebuie găsite modalități de a-i determina pe copii le facă, și recompensele reprezintă o cale eficientă de a realiza acest lucru.
Nu este obligatoriu că un comportament să se stingă dacă nu îl mai recompensezi. Uneori motivația exterioară de a face ceva se transformă în motivație interioară, dacă copilul descoperă între timp plăcerea de a face respectivul lucru. De exemplu, un copil care merge mai întâi la baschet doar pentru a primi ceva poate descoperi plăcerea de a juca baschet, și în timp motivația lui exterioară se transformă într–una interioară. Chiar dacă el nu va mai primi recompense pentru că merge la baschet el tot o va face, pentru că între timp a descoperit plăcerea și utilitatea acestui joc. Așadar, recompensele ajută la începerea unor activități pe care copilul nu le-ar face în mod natural, dar care se vor dovedi utile sau plăcute mai târziu.
La critica conform căreia recompensele sunt că un dresaj, răspunsul este că oricum, că ființe umane, tot ce facem este motivat de o recompensă. De cele mai multe ori recompensele nu sunt materiale ci sunt aprecieri, laude, acceptare, dragoste din partea celorlalți. Indiferent de tipul de recompensă, mecanismul după care funcţionam că oameni este de întărire prin recompensă și stingere prin pedeapsa (adică întărim comportamentele care sunt recompensate și le stingem pe cele care nu sunt apreciate). Acest mecanism funcționează cu atât mai mult la copii, care încă nu au dezvoltate alte mecanisme de auto-recompensare (satisfacția lucrului bine făcut, auto-aprecieri, dorința de a progresa, etc.). Așadar pentru copii recompensele materiale sunt cele mai puternice stimulente de învățare.
Din argumentele pro și contra de mai sus reiese clar faptul că recompensele materiale nu sunt întotdeauna o soluție. Este evident că ele au o anumită utilitate, însă trebuie să știm când și mai ales cum să le folosim. Hai să vedem care sunt principalele situații în care recompensele materiale sunt benefice:
Când sunt utile recompensele materiale?
Recompensele materiale trebuie să între în joc acolo unde celelalte stimulente nu o pot face, și anume:
În etapa de formare a unor deprinderi pe care copilul nu le consideră a fi importante sau interesante. Pentru majoritatea copiilor strângerea jucăriilor sau curățenia în cameră nu reprezintă activități utile sau plăcute. Când dorim să îi obișnuim pe copii să facă astfel de comportamente și vrem că ele să devină deprinderi, putem plasa câteva recompense materiale care să îi stimuleze.
Când sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească copilul nu sunt relevante (ori sunt plictisitoare, ori sunt inutile). Să stea ore în șir în camera de așteptare a unui doctor, să stea liniștiți la stomatolog, să nu vorbească în timpul filmului de la cinema, iată exemple de astfel de activități. Când copilul nu le vede sensul sau îi vine foarte greu să le facă, recompensele materiale ar putea să îl ajute.
Când copilul are o realizare excepțională. Recompensele materiale vin să întregească bucuria copilului în momentele glorioase pentru el. Ele sunt că o apreciere și o recunoaștere a eforturilor și performanțelor acestuia.
Dincolo de alegerea unui moment bun pentru a ne recompensă copiii, trebuie să știm și cum să o facem. Există numeorase metode eficiente de a oferi recompense materiale, cea mai cunoscută metodă fiind cea cu bulinute roșii și negre. Faptul că majoritatea părinților care au încercat acest sistem de recompensare spun că în cazul lor nu a funcționat mă face să cred că nu se știe exact cum trebuie folosit în mod corect. Așadar, dacă te interesează să știi mai multe despre acest sistem de recompensare, da–mi de știre, și voi scrie un articol despre modul corect în care îl putem folosi.
scris de Raluca Mosora (Vasiliu)
Argumente împotriva recompenselor materiale
Principala critică adusă recompenselor materiale este că înlocuiesc motivația interioară a copilului cu una exterioară. Altfel spus, în loc că un copil să facă lucrurile din plăcere sau din interes, el le va face pentru a primi ceva material în schimb. În timp, interesul real față de activitățile recompensate va scădea, și copilul le va face doar dacă primește ceva. În consecință, când nu vor mai primi recompense, copiii nu vor mai face nimic din ce li se cere.
Motivați de recompense materiale, copiii vor deveni mai materialiști, și nu vor face lucruri decât dacă li se promite ceva. Ei își vor crea o viziune denaturată asupra vieții, conform căreia orice lucru pe care îl fac va trebui să fie imediat observat și recompensat într-un fel sau altul. Ei pot deveni egoiști și centrați exclusiv pe câștig.
Recompensarea materială este considerată de mulți că un mod de manipulare și dresare al copiilor. Mituiți de bulinute sau de jucării, copiii nu mai au libertatea de a alege ce să facă. Mai degrabă ei devin că niște roboței care fac ce li se spune și care sunt manipulați spre scopurile părinților.
Din cauza recompenselor materiale relația de iubire dintre părinți și copii este cumva contabilizată și se transformă într-o relație de tranzacții și schimburi materiale.
Hai să vedem cum se justifică apărătorii recompenselor materiale împortiva acestor argumente.
Argumente în favoarea recompenselor materiale
Răspunsul la principala critică că recompensele înlocuiesc motivația interioară cu cea exterioară este că, ei bine, în viață nu totul se face din plăcere și interes. Orientat spre joc și plăcere imediată, copilul nu va face niciodată din proprie inițiativă unele activități: să își pună jucăriile la loc, să se spele pe mâini înainte de masă, etc. Pentru toate activitățile obligatorii și neplăcute trebuie găsite modalități de a-i determina pe copii le facă, și recompensele reprezintă o cale eficientă de a realiza acest lucru.
Nu este obligatoriu că un comportament să se stingă dacă nu îl mai recompensezi. Uneori motivația exterioară de a face ceva se transformă în motivație interioară, dacă copilul descoperă între timp plăcerea de a face respectivul lucru. De exemplu, un copil care merge mai întâi la baschet doar pentru a primi ceva poate descoperi plăcerea de a juca baschet, și în timp motivația lui exterioară se transformă într–una interioară. Chiar dacă el nu va mai primi recompense pentru că merge la baschet el tot o va face, pentru că între timp a descoperit plăcerea și utilitatea acestui joc. Așadar, recompensele ajută la începerea unor activități pe care copilul nu le-ar face în mod natural, dar care se vor dovedi utile sau plăcute mai târziu.
La critica conform căreia recompensele sunt că un dresaj, răspunsul este că oricum, că ființe umane, tot ce facem este motivat de o recompensă. De cele mai multe ori recompensele nu sunt materiale ci sunt aprecieri, laude, acceptare, dragoste din partea celorlalți. Indiferent de tipul de recompensă, mecanismul după care funcţionam că oameni este de întărire prin recompensă și stingere prin pedeapsa (adică întărim comportamentele care sunt recompensate și le stingem pe cele care nu sunt apreciate). Acest mecanism funcționează cu atât mai mult la copii, care încă nu au dezvoltate alte mecanisme de auto-recompensare (satisfacția lucrului bine făcut, auto-aprecieri, dorința de a progresa, etc.). Așadar pentru copii recompensele materiale sunt cele mai puternice stimulente de învățare.
Din argumentele pro și contra de mai sus reiese clar faptul că recompensele materiale nu sunt întotdeauna o soluție. Este evident că ele au o anumită utilitate, însă trebuie să știm când și mai ales cum să le folosim. Hai să vedem care sunt principalele situații în care recompensele materiale sunt benefice:
Când sunt utile recompensele materiale?
Recompensele materiale trebuie să între în joc acolo unde celelalte stimulente nu o pot face, și anume:
În etapa de formare a unor deprinderi pe care copilul nu le consideră a fi importante sau interesante. Pentru majoritatea copiilor strângerea jucăriilor sau curățenia în cameră nu reprezintă activități utile sau plăcute. Când dorim să îi obișnuim pe copii să facă astfel de comportamente și vrem că ele să devină deprinderi, putem plasa câteva recompense materiale care să îi stimuleze.
Când sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească copilul nu sunt relevante (ori sunt plictisitoare, ori sunt inutile). Să stea ore în șir în camera de așteptare a unui doctor, să stea liniștiți la stomatolog, să nu vorbească în timpul filmului de la cinema, iată exemple de astfel de activități. Când copilul nu le vede sensul sau îi vine foarte greu să le facă, recompensele materiale ar putea să îl ajute.
Când copilul are o realizare excepțională. Recompensele materiale vin să întregească bucuria copilului în momentele glorioase pentru el. Ele sunt că o apreciere și o recunoaștere a eforturilor și performanțelor acestuia.
Dincolo de alegerea unui moment bun pentru a ne recompensă copiii, trebuie să știm și cum să o facem. Există numeorase metode eficiente de a oferi recompense materiale, cea mai cunoscută metodă fiind cea cu bulinute roșii și negre. Faptul că majoritatea părinților care au încercat acest sistem de recompensare spun că în cazul lor nu a funcționat mă face să cred că nu se știe exact cum trebuie folosit în mod corect. Așadar, dacă te interesează să știi mai multe despre acest sistem de recompensare, da–mi de știre, și voi scrie un articol despre modul corect în care îl putem folosi.
scris de Raluca Mosora (Vasiliu)
