Livingul
A trecut ceva timp de la ultima discuție legată de spațiile din cadrul locuinței. M-am tot gândit ce să abordez de aceasta dată și m-am oprit asupra livingului.
Noțiunea de living este nou împrumutată. Prescurtare de la „living room”, derivă din verbul limbii engleze „live”, care înseamnă „a trăi„. La noi este familiară noțiunea de „sufragerie”, atribuită totuși în mod eronat, pentru că la origini sufrageria definește camera în care se servește masă. Mai este cunoscut că salon sau cameră de zi. Tot mai des însă, este utilizat sub denumirea de living. Evident, spațiul cu această denumire nu definește strict camera în care trăiești. Exprimă mai degrabă multitudinea de funcțiuni pe care le poate avea. Livingului nu îi este atribuită o funcțiune concretă de răspundere la nevoile fiziologice, nu răspunde nevoii de odihnă activă (decât cu unele excepții), nici nevoii de hrană, cu atât mai mult celei de evacuare reziduală. Livingul are un puternic caracter social și relațional, răspunzând mai degrabă nevoii de interacțiune. Este un spațiu neutru, destinat atât membrilor familiei că indivizi, cât și familiei ca întreg. Este spațiul unde se reunesc personalități diferite ca să participe cu propriile caracteristici la specificul casei.
Din punct de vedere tehnic este încăperea cu cea mai mare suprafață. Fiind destinat atât membrilor familiei care populează locuința din care acest spațiu face parte, cât și participanților ocazionali la viață de familie, livingul își are poziția în cadrul locuinței cât mai aproape de zona de intrare, pentru a nu perturba fluxul normal și pentru a nu încălca limitele de confort ale locatarilor prin accesul musafirilor la celelalte spații ale casei. Este pozițional adesea în axul intrării, astfel încât impactul vizual (odată ce ai pătruns în casă) să fie unul puternic și pozitiv, printr-o atmosfera invitantă.
Deservește ca și spațiu pentru activități de relaxare sau odihnă pasivă. Caracterul social capătă contur atunci când sunt organizate întâlniri sau petreceri la care participă și persoane din afara familiei.
Adesea este asociat cu locul de luat masa. În multe locuințe spațiul nu permite amenajarea unui loc de luat masa de sine stătător, motiv pentru care livingul ajunge să răspundă și acestei nevoi de servire a mesei, în special când sunt mai mulți invitați. Din acest considerent este recomandată amplasarea în imediată apropiere a bucătăriei. Pentru o bună funcționare, distanța între bucătărie și locul de luat masa trebuie să fie cât mai mică și nemijlocită, transportul mâncării fiind astfel mai ușor de realizat.
Din această alăturare de spații s-a născut zona de tip „open space”, în care se reunesc în cadrul aceleiași zone livingul, locul de luat masă și bucătăria. Participarea la spațiu este mai activă, persoanele interacționează mai ușor, copilul se poate juca liniștit știindu–și părinții aproape, mama e mulțumită că poate urmări copilul în timp ce gătește. Totuși, nu orice familie se simte confortabil cu acest tip de spațiu. Gătitul intensiv (prezent încă în multe familii românești) face de neevitat transferul de mirosuri către celelalte zone, fapt care creează neplăceri. Multe familii optează pentru păstrarea individualității spațiilor.
Mobilierul nu este extrem de restrictiv. Sunt necesare locuri de așezat (canapele și fotolii), măsuța de cafea și ceva spații de depozitare (cărți sau decorațiuni) alături de aparatură media. În cazul în care deservește și zona de luat masă, mai sunt necesare masă și scaunele. În rest, „the sky is the limit”, în ceea ce privește amenajarea. Având un puternic impact definitor pentru casă, se acordă o atenție sporită acestui spațiu. Se apelează la contraste cromatice și texturale, de transparență sau materiale.
Livingul conectează oamenii. Îi scoate din intimitatea camerei personale și îi reunește pentru împărtășirea activităților de pe timpul zilei. Apropie membri din familii diferite și participă activ la consolidarea relațiilor interumane. Nu cred că există cineva care să nu-și amintească sentimentul de apartenență la un grup simțit la un pahar de vin băut la un prieten în vizită. Sau mândria simțită când copilașul a reușit să construiască turnul de cuburi pe covorul din living. Bucurați–vă deci de ce va oferă acest spațiu.
Articol scris de arh. Cristina Vechiu
Din punct de vedere tehnic este încăperea cu cea mai mare suprafață. Fiind destinat atât membrilor familiei care populează locuința din care acest spațiu face parte, cât și participanților ocazionali la viață de familie, livingul își are poziția în cadrul locuinței cât mai aproape de zona de intrare, pentru a nu perturba fluxul normal și pentru a nu încălca limitele de confort ale locatarilor prin accesul musafirilor la celelalte spații ale casei. Este pozițional adesea în axul intrării, astfel încât impactul vizual (odată ce ai pătruns în casă) să fie unul puternic și pozitiv, printr-o atmosfera invitantă.
Deservește ca și spațiu pentru activități de relaxare sau odihnă pasivă. Caracterul social capătă contur atunci când sunt organizate întâlniri sau petreceri la care participă și persoane din afara familiei.
Adesea este asociat cu locul de luat masa. În multe locuințe spațiul nu permite amenajarea unui loc de luat masa de sine stătător, motiv pentru care livingul ajunge să răspundă și acestei nevoi de servire a mesei, în special când sunt mai mulți invitați. Din acest considerent este recomandată amplasarea în imediată apropiere a bucătăriei. Pentru o bună funcționare, distanța între bucătărie și locul de luat masa trebuie să fie cât mai mică și nemijlocită, transportul mâncării fiind astfel mai ușor de realizat.
Din această alăturare de spații s-a născut zona de tip „open space”, în care se reunesc în cadrul aceleiași zone livingul, locul de luat masă și bucătăria. Participarea la spațiu este mai activă, persoanele interacționează mai ușor, copilul se poate juca liniștit știindu–și părinții aproape, mama e mulțumită că poate urmări copilul în timp ce gătește. Totuși, nu orice familie se simte confortabil cu acest tip de spațiu. Gătitul intensiv (prezent încă în multe familii românești) face de neevitat transferul de mirosuri către celelalte zone, fapt care creează neplăceri. Multe familii optează pentru păstrarea individualității spațiilor.
Mobilierul nu este extrem de restrictiv. Sunt necesare locuri de așezat (canapele și fotolii), măsuța de cafea și ceva spații de depozitare (cărți sau decorațiuni) alături de aparatură media. În cazul în care deservește și zona de luat masă, mai sunt necesare masă și scaunele. În rest, „the sky is the limit”, în ceea ce privește amenajarea. Având un puternic impact definitor pentru casă, se acordă o atenție sporită acestui spațiu. Se apelează la contraste cromatice și texturale, de transparență sau materiale.
Livingul conectează oamenii. Îi scoate din intimitatea camerei personale și îi reunește pentru împărtășirea activităților de pe timpul zilei. Apropie membri din familii diferite și participă activ la consolidarea relațiilor interumane. Nu cred că există cineva care să nu-și amintească sentimentul de apartenență la un grup simțit la un pahar de vin băut la un prieten în vizită. Sau mândria simțită când copilașul a reușit să construiască turnul de cuburi pe covorul din living. Bucurați–vă deci de ce va oferă acest spațiu.
Articol scris de arh. Cristina Vechiu