Mihaela Campion este LCPC, Licensed Clinical Psychotherapy, Certified Daring Way™ și
Rising Strong™ Facilitator. Cu alte cuvinte, un psihoterapeut tare iubit peste hotare, în Statele Unite ale Americii. Locuind acolo de aproximativ 30 de ani, ne-a povestit în tare multe detalii despre cum văd americanii psihoterapia, ce interes există acolo pentru dezvoltare personală și exploatarea sinelui.
Rising Strong™ Facilitator. Cu alte cuvinte, un psihoterapeut tare iubit peste hotare, în Statele Unite ale Americii. Locuind acolo de aproximativ 30 de ani, ne-a povestit în tare multe detalii despre cum văd americanii psihoterapia, ce interes există acolo pentru dezvoltare personală și exploatarea sinelui.
Vă invităm la un interviu revelator, menit să ne dea o stare de unitate și integritate, indiferent de locul în care ne întindem aripile pe acest pământ.
Despre activitatea Mihaelei Campion puteți găsi informații pe :
1. Cine este Mihaela Campion și care este povestea ei? Vă rugăm să vă descrieți în câteva (cât mai multe, ne-am dori!) cuvinte.
Mă definesc înainte de toate prin a fi femeie. O femeie cu roluri multiple care s-au conturat, implementat și schimbat de-a lungul anilor în funcție de locul în care mă aflu. Sunt mamă, bunică, partener, psihoterapeut, militant pentru drepturile omului cu primordialitate al femeilor și minorităților. Am fost o fiică devotată și sunt o prietenă loială. Avidă să învăț, cresc, și să mă dezvolt în diferite sfere ale vieții îmbrățișez provocările vieții cu curaj. Îmi place și sunt generoasă să împart din cunostintele și experiențele mele de viață și să ajut în special femeile să fie confortabile cu cine sunt ele și să depășească modelele impuse pentru a fi acceptate. Cu alte cuvinte mă dedic profesional și personal să ajut femeile să creadă în ele și să–și dea permisiunea să fie puternice, deștepte, întreprinzătoare și curajoase.
Povestea mea poate este diferită de a altora însă nu este cu nimic mai specială în sensul că fiecare din noi avem povestea noastră.
M-am născut și am crescut în București. Am copilărit în timpul comunismului care sigur și-a pus o amprentă asupra formării mele. Cu toate astea am refuzat să fiu redusă la un șablon sau definită de limitele și îngrădirile aduse de un regim absolutist. Ce am făcut? M-am rebelizat atunci când am putut și am ales să nu mă conformez. Asta a devenit o latura puternică a mea care m-a ajutat după ce am emigrat în US în 1990 să mă descopăr și să–mi dau voie să zbor unde vreau și cât de sus pot. M-am stabilit în Chicago, mi-am schimbat cariera din economist în psihoterapeut. Mi-am crescut fiica cu dedicație și am ținut-o aproape pe mama mea (la timpul respectiv tatăl meu decedase și soțul meu la fel, o poveste care are nevoie de capitolul ei separat) ca cea mai importantă sursă a mea de inspirație și ajutor să confrunt provocările vieții. L-am cunoscut pe actualul meu soț și am desenat împreună viața așa cum ne-am imaginat că se potrivește personalităților noastre.
2. Care este pasiunea dvs. cea mai mare și cum a devenit ea carieră?
Am o dilema în a defini o pasiune anume. Poate pentru că am multe pasiuni. Că sinteză mă pasionează cum să integrez și adaptez diferite modalități de creștere, auto-cunoaștere, auto-explorare cu valorile personale care să-i ajute pe clienții mei și pe oamenii din viața mea să aibă curajul să trăiască o viață împlinită. Sunt mândră de realizările profesionale. Ca psihoterapeut mă confrunt zilnic cu povești de viață care mă inspiră și în același timp mă ajută să pun lucrurile într-o nouă perspectivă. Sunt pasionată de dans și mișcări care încorporează modalități de exprimare emoțională. Sunt pasionată să ajut în special femeile să fie originale, creative, și mai ales să aibă curajul să fie autentice și să nu se lase umbrite de norme, roluri predeterminate, șabloane, sau de parteneri.
Adiacent acestei întrebări, ce vă caracterizează ca terapeut?
Ce mă caracterizează și diferențiază ca terapeut este capacitatea de compasiune, empatie și introspecție, putere analitică (asta aud tot timpul de la clienți și colegi și acum văd și eu din ce în ce mai bine).
3. Ce este Revival Therapy? De ce ați ales acest nume care să vă definească munca?
Revival Therapy este un serviciu de psihotherapie și mișcare tranformațională. Serviciile constau în sesiuni individuale sau de cuplu (fiind pregătită și în modalități de terapie de cuplu) și sesiuni de mișcare/dans folosind corpul că instrument de exprimare a emoțiilor și trăirilor interioare. M-a atras ideea de revival care este o renaștere, o dezmorțire, o ieșire din obișnuit. După ce m-am pregătit în tehnica Daring Greatly a lui Brene Brown și am devenit facilitator, am experimentat și realizat cât de mult anumite emoții cum este rușinea și stări de frică, cum ar fi frica de vulnerabilitate – ne amorțește și ne ține captivi în propria noastră carapace. Modul în care lucrez cu clienții mei și la care am aderat și eu in viață personală este de a ieși din cunoscut, de a avea curajul să ne lăsăm să fim vulnerabili, de a ne oferi permisiunea să creștem. Sigur că asta va atrage provocări necunoscute sau oamenii care nu o să ne mai placă. Este un risc și o pierdere care însă nu se pot compară cu beneficiile din sfera împlinirilor și trăirii autentice.
Ne puteți povesti despre cel mai recent proiect al dumneavoastră?
Am început un proiect pionierat în Chicago. Un seminar psiho-educațional de dezvoltare personală Acceptare și Renunțare pentru femei românce. Este bazat pe cercetările lui Brene Brown și se concentrează la acceptarea de sine cu toate imperfecțiunile pe care le avem și renunțarea la mitul perfectionismului. E super și intionez să-l extind și la femei din România online. Răspunsul celor din Chicago a fost grozav, se simte așa o nevoie pentru tema asta și formatul de grup. Am oferit seminarii și grupuri populației americane și mi-am dat seama că nu este nimic de genul asta în comunitatea română. Asta a fost motivația de a organiza.
4. Care ar fi 3 intenții pe care oamenii le plantează cel mai des în grădina sufletului lor, pentru un viitor mai bun, pentru Schimbare?
Lucrez și cred mult în „intenție„. Consider „obiectivul” (goals) a fi passe în epoca noastră. Îmi place intenția pentru că lasă loc de creativitate și maleabilitate. Cel mai mult dacă ar fi să caut notă comună am observat în experiența mea că oamenii intenționează să se transforme pentru a fi mulțumiți de sine și a se elibera de confruntările interne dureroase, pentru a se conecta apoi cu cei din jur, și pentru a crea și ajuta.
5. Ce calități umane are un Lider, în perspectiva dvs?
Ader la conceptele lui Brene Brown în ceea ce privește calitățile unui bun conducător. În ultima ei carte Dare to Lead ea definește ca fiind leader:
Anyone who takes responsibility for finding the potential in people and processes and has the courage to develop that potential.
Cel mai mult îmi place cum descrie în carte bariera între a fi un leader curajos caruia nu îi este frică și modul în care răspundem la frică. Un conducător bun își știe limitele, are o bună comunicare cu ceilalți, are putere de discernământ, e curajos, autentic, transparent. Am învățat mult pe parcursul anilor să cer ajutor, să nici nu încerc măcar să funcționez ca un one man show. Asta consider a fi încă o calitate a unui bun leader.
6. Într-unul din rândurile scrise de către dvs, am regăsit următorul concept – „I am fascinated how seeking well-being is more sustainable than seeking happiness.” Ne puteți detalia ideea?
Am studiat și am fost atrasă/fascinată de Psihologia Pozitivă. Unul din fondatori, Martin Seligman diferențiază fericirea de well-being (stare de bine). În esență fericirea este o stare a minții iar well-being denotă un fel de valoare, se referă la ce da sens vieții. ‘Eudaimonia’ este cuvântul antic grecesc pentru well-being, ceea ce este bine pentru oameni. În viziunea mea fericirea este o stare, o euforie care vine și pleacă, well-being este o valoare care oferă sens vieții și poate fi susținută.
According to Aristotle, well-being consists în a life of virtuous or excellent activity—including, among other things, moral virtue.
7. Ce considerați că ne distruge cel mai mult în ziua de azi? Ce ne blochează, ce ne limitează?
Oh, ce întrebare dificilă. Nici nu știu dacă am un singur răspuns sau chiar un răspuns la așa o întrebare complexă și complicată. Mă feresc să găsesc un singur culpabil. Ce am observat și se vorbește din ce în ce mai mult în domeniul psihologiei cel puțin în US este o creștere a trăsăturilor narcisiste (putem ține o conferință pe tema asta) și legat de asta sensul de entitlement (se cuvine totul fără merit). Asta blochează motivația dezvoltării de sine și nevoia naturală de conectare.
8.Care este diferența de deschidere față de dezvoltare personală în America față de România?
Trăind în US de aproape 30 de ani îmi este greu să punctez diferențele. Sunt foarte încântată de faptul că în ultimii 5-6 numărul românilor din comunitatea din Chicago care vin la terapie a crescut simțitor. Marea majoritate sunt tineri cu multă deschidere spre cunoaștere și creștere personală. Una dintre diferențele pe care le-am văzut ar fi faptul că în cultura americană psihoterapia este văzută nu numai ca tratament pentru boli mentale și emoționale, ci și ca o modalitate de a te descoperi, înflori, transforma, îmbunătăți etc. Stigma există și aici însă în ultimii ani a luat mult avânt schimbarea conceptuală de a vedea terapia că fiind necesară nu numai pentru tratarea bolilor mentale ci și că o modalitate de a avea grijă de sănătatea mentală și emoțională a individului. A merge la terapie a început să devină că și cum te duci la doctor dacă ai gripă. Vrei să te simți mai bine.
9. Ce înseamnă pentru dvs. Normalitatea?
Dupa parerea mea Normalitatea este definită convențional. O văd mai mult ca o stabilitate, consistență, o platformă comună de identificare a valorilor.
10. Dacă ar fi să faceți o singură magie pentru a schimba lumea, care ar fi aceasta?
Mi-aș dori să pot crea o inimă cu o singură cameră cât de mare posibilă în care să fie numai bunătate și compasiune.
Interviu realizat de Andra Dan, copywriter voluntar Happy Moms
