Anca Dinu este veselie la fiecare gând. Cu entuziasm, voie bună și energie la cote maxime, viziunea ei despre viață te lasă mereu cu gândul că suprizele abia încep să apară. Optimismul ei este molipsitor și odată atins de el, nu vrei sămai dai înapoi!
Te provoc să citești acest interviu și să te observi – dacă zâmbești cu gura până la urechi, Anca Dinu și-a îndeplinit magia!
Și dacă ești prin Cluj, musai să vezi ce minunăție a creat la Apartament 1 Bistro & Bar, ”locul unde te simți că acasă și ești servit ca în concediu”.
1. Cine este Anca Dinu ca și antreprenor? Enumerează-ne și descrie-ne proiectele tale de suflet.
Păi e cam simplu: Anca Dinu e Apartament 1 Bistro & Bar și ADD PR. Alte business-uri nu am mai făcut/fac și, deocamdată, exclud să mai fac pe viitor, că și cu astea e suficient de greu. Sufletul meu e familia, deci și proiectul meu de suflet e clar cel pornit și crescut cu ajutorul și alături de familie, adică Apartament 1. E bistro-ul la care am visat și eu, și soțul meu, ”locul unde te simți că acasă și ești servit ca în concediu” și pentru care am primit sprijin total din partea părinților mei. Este acel ”acasă” al nostru pe care am reușit să îl ducem la performanța de ”acasă” al clienților de 6 ani și jumătate încoace! Cât despre firma mea de PR, ea vine în completarea acestui business și are aceeași ”filosofie” în spate: lucrez doar cu/pentru oameni, firme și evenimente în care cred, de care mă simt atrasă și ulterior atașată (numai așa mențin colaborările pe termen lung), renunț fără regrete la clienți cu al cărui caracter, educație și gândire nu mă potrivesc, iubesc să îmi ajut clienții dacă îi simt parte din ”familia” mea…extinsă.
2. Cum le legi pe toate de prima ta dragoste, radioul?
Phuai, întrebarea asta mă doare! Am auzit vorbindu-se de microb și boală cu referire la această pasiune numită ”presă”. Greșit! Dacă ajungi să o numești așa, înseamnă că nu o mai iubești, că nu ai făcut tot ce ai putut pentru a o păstra fix așa în suflet: o pasiune. Dacă mai faci și bani de pe urmă ei, ești un norocos. Eu îi apreciez enorm pe colegii mei care lucrează zi de zi, oră de oră, în presă, așa cum nu am mai vrut eu să o fac. Dar asta a fost alegerea mea și mi-o asum, la început cu greu, acum, că mi-am găsit echilibrul, cu foarte mare bucurie. Iar echilibrul meu constă în a nu renunta la bucuria de a face radio atât cât timpul și/sau anvergura proiectului propus îmi permite. Spre exemplu, am avut mai bine de un an în care am lucrat 6 ore pe zi la NapocaFM, dimineața, pentru ca mai apoi să îmi văd de business-urile mele până seara. A fost uhhaaaaa, magic! Apoi am intrat în concediu de acomodare cu Florin și nu m-am mai întors în același regim de lucru, însă colaborez în continuare pe proiecte cu cele două radiouri cele mai dragi mie și publicului clujean, NapocaFM și Radio Impuls.
3. Care ar fi 3 lucruri principale pe care le iubești la meseria ta de PR & Media Relations expert/specialist?
1- oamenii (pe care ai ocazia să îi cunoști– nu știu în câte meserii poți să spui că ai ocazia să stai la povești cu vedete naționale și internaționale, cu oameni de afaceri de succes, cu persoane care fac din caritate misiunea vieții lor, cu OAMENI deosebiți cu adevărat!)
2- imprevizibilul (da, da, știu, pentru unii asta înseamnă să nu fi la butoane, să nu controlezi situația, însă pentru mine nu e așa– e fix senzația aia de ”rush & thrill of doing something new every time you work”, vorba unui prieten din India. practic, nu mă plictisesc niciodată.
3- bunătatea (pe care am șansă să o împărtășesc, să o raspandesc, să o ”piarizez”- faptele și ideile bune au nevoie și de notorietate pentru a se concretiza, e un lucru pe care l-am învățat în special în ultimii doi ani, de când sunt și parte a clubului Lions Hope Cluj-Napoca)
4. După Craiova și București, ce anume te-a atras la Cluj ca să te așezi aici? Din punct de vedere al businessului, dar și uman.
Ioi, păi asta e, că nu m-a atras deloc la început! Eu și soțul meu am plecat împreună ”în lume” de la 18 ani ai mei. După ce destinul ne-a născut în Craiova, voința ne-a dus la București (unde am stat vreo 4 ani), soarta a fost cea care ne-a adus la Cluj. Pur și simplu a primit al meu Sorin oportunitatea unui job (mai) bun aici, eu l-am urmat, amândoi ne-am gândit că e ceva temporar, că ne vom întoarce acasă în câțiva ani….și uite așa au trecut 11 ani (!) și acasă a devenit aici. #decâtatât Nu am cum să evaluez așadar ”atracția” pentru Cluj din niciunul dintre punctele de vedere enumerate de ține, căci business-urile noastre au venit mai târziu, iar din punct de vedere uman, îți spun sincer, am fost extrem de dezamăgită la început– cam pe unde întorceam capul și ziceam că sunt din sud, o ”luam în freză”. Dar eu am învățat să nu mai pun la suflet, ei au învățat că percepția și imaginea sunt, uneori, niște lucruri extrem de înșelătoare….Poate de asta și lucrez ce lucrez acum, poate de asta nu suport să am clienți mincinoși, falși, al căror business/produs/eveniment încearcă să păcălească audiența! Cine știe, lecții de viață tot primesc, cu drag de altfel, tot timpul.
5. Ce înseamnă pentru tine o Comunitate unită?
Știi serialul ăla, ”Neveste Disperate”? Nu, pe bune! Cam așa. Și știi de ce? Pentru că o comunitate nu va putea niciodată să fie permanent unită, că și cum ai pune SuperGlue emoțional și te-ai aștepta să rămână așa pentru totdeauna. Nu, nu are cum, căci de asta suntem oameni, să avem emoțîi, sentimente, răbufniri, să ne mai certăm, să ne mai iubim, să ne mai sâcâim vecinii (membri comunității), să ne mai dorim să ne mai agaseze cu vizitele așa de dese, că apoi să îi sunăm sincer îngrijorați când vedem o postare ciudată pe Facebook….Să ne facem unii altora diverse mărunțișuri, pentru că, atunci când ”casa arde” cu adevărat, când unul dintre noi are nevoie de ajutor real, să îl ajutăm cu toții, necondiționat. Exact ca în serialul ăla. Asta cred că înseamnă o comunitate unită și eu la asta mă raportez și când ”judec” orice relație: nu mă interesează ce faci în restul timpului, dacă ești alături de mine în momentele grele, sau fericite, sau cum or fi alea în care am nevoie de tine!
6. Dacă ar fi să faci o Magie pentru Lumea aceasta, ce ai alege să faci și de ce?
Una singură? Hai, noooooo! Bun, păi hai să reduc totul la a eradica PROSTIA! Pentru că din prostie se naște și ura, și disprețul, și invidia, și cruzimea. Numai oamenii proști sunt capabili de lucruri atât de meschine. Și asta pentru că lipsa educației este cea care duce la prostie (nu, nu cred în determinări genetice din acest punct de vedere. și nici din multe altele. Numai anumite boli se moștenesc genetic!), iar educația este ceva ce putem schimba, ajuta, îmbunătăți. Nu degeaba educația este pilonul civilizației. Și, iată, poate că până la urmă nici nu e nevoie de o magie pentru a reuși ce îmi doresc. E nevoie doar de mai multă implicare din partea fiecăruia dintre noi!
7. Care este acel lucru/loc la care te întorci mereu când mintea ta obosește și lași loc sufletului?
Și dacă tot ți-am mai pus o întrebare de gen, hai să fiu redundanță, și să te întreb: știi piesă aia a lui Smiley? Și nu te întreb asta fiindcă suntem o familie de fani Smiley (mama, eu, băiețelul meu), ci pentru că sufletul meu se odihnește mereu într-un singur loc: ACASĂ. În familie. Familie care e acum TOATĂ aici, la Cluj. Oricum ”acasă” nu e un loc fizic. Deși…nu de puține ori mă trezesc visând la casă în care am crescut, la blocul, vecinii și prietenii mei de acolo, la fericirea unei copilării vegheate de un om UNICAT, bunica mea. Craiova e parte din sufletul meu și va rămâne așa mereu, deci e normal că el să se odihnească și acolo.
8. Dacă nu ai avea cariera de acum, ce altă carieră (total diferită) ți-ar face cu ochiul?
Cred că întrebarea corectă este ”ce ți-ar fi făcut cu ochiul”. Pentru că, dacă mâine nu mai am această carieră, tot prin zona asta mă voi învârti, tot ceva asemănător voi căuta, căci nu știu și nu vreau să fac ceva complet diferit. Pentru că îmi place prea mult, și chiar nu vreau să ajung să mă duc la serviciu cu groază și/sau scârbă! Darrrrr, dacă astrele s-ar fi aliniat altfel, mi-ar fi plăcut să fiu medic. Nu știu de care, că specializarea cred că mi-aș fi ales-o după ce vedeam la ce mă pricep mai bine. Nu?
9. Ai un motto/slogan sau un citat care te motivează?
Urăsc clișeele, iar asta exact așa va sună. Însă nici nu pot să mint (nu că aș fi la spovedanie, dar nu pot, efectiv mă zgârie pe creier ideea de a minți), așa că o să îți spun ceea ce numai familia și puțini prieteni știu: am citit și am văzut de vreo…”n” ori ”Pe aripile vântului”. Și de fiecare dată am plâns, evident. Și de fiecare dată m-am convins că Tomorrow is Another Day, tradus prin „E și mâine o zi”, este ceva ce mă ajută să rezist, să o iau de la capăt oricât de neagră ar părea situația.
10. Cum te vezi peste 10 ani în carieră?
Sper că bine. Că rău nu am făcut la nimeni. Nu am răspuns la întrebarea asta, pentru că…sincer, sincer, că jurnalist am evitat întotdeauna întrebările de tipul ”și, ce planuri de viitor aveți?”. Dar tu cum te vezi?…
Interviu realizat de Andra Dan, copywriter Happy Moms
