Rar îmi este dat să mă documentez asupra unor întrebări pertinente și istețe pentru doamnele minunate cărora am oportunitatea să le iau interviu Happy Moms și să primesc apoi niște răspunsuri care să mă dea peste cap, pentru că preconizam cu totul altele.
Astfel am pățit și cu Gabriela Maalouf, care ne-a destăinuit cum a renunțat ea la visele cele mai înalte pentru… a fi mai bună cu ea însăși și cum noțiunile de parenting nu s-au schimbat atât de mult din 1800, cu o mică chichiță… pe care vă invit să o descoperiți în interviu.
Pe Gabriela o găsiți pe http://gabrielamaalouf.ro/
1. Cine este Gabriela Maalouf? Descrie-te într-o singură frază cât mai atotcuprinzătoare.
Fac tot posibilul să fiu cel mai bun om pentru mine însumi. Doar așa știu că am mereu resurse să fiu cea mai bună mamă pentru copiii mei, cea mai bună soție, cea mai bună în domeniul meu de activitate. Cea mai bună pentru mine nu vine niciodată pornind de la comparația cu alții. Cea mai bună reflectă mereu starea mea de spirit și bunăvoința pe care mi-o acord.
2. Cine NU (mai) este Gabriela? La ce vechi meserii și activități ai renunțat pentru a te putea dedica în întregime proiectelor de acum?
Am renunțat la visul meu de a avea o carieră în televiziune sau în diplomație. Am ales un vis mai mare, să fiu bună cu mine pentru a avea timp suficient în echilibrarea vieții personale cu cea profesionale. Am renunțat la multe pentru a mă putea alege pe mine, pentru a avea de unde să dau și celorlalți.
3. Care crezi că sunt cele mai mari responsabilități ale unui blogger de parenting?
Eu cred că cea mai mare responsabilitate, în general, este etica profesională. E bine să conștientizăm că nimeni nu deține adevărul absolut și că nu putem da verdicte. Cred că este corect să spunem de fiecare dată că ceea ce scriem este ceea ce a funcționat pentru noi și atât. Cu siguranță vor fi și alți oameni care vor simți la fel și pentru care informațiile vor fi foarte utile. De asemenea, nu mi se pare tocmai corect să promovăm produse sau oameni despre care nu știm multe lucruri, doar de dragul asocierii cu acestea sau aceștia.
4. Cursurile pentru părinți prezentate pe blogul tău sunt extrem de interesante și te fură de la o singură privire! Care este cel mai drag ție? Dar cel mai popular printre oameni?
Cel mai drag mie este cursul despre somn. Cumva, este și cel mai popular. Eu cred cu tărie despre mine că la somn mă pricep cel mai bine. Și nu mă refer la faptul că mă pricep eu să dorm, ci la faptul că am atât cunoștințele cât și abilitățile necesare de a-i ajuta pe micuți să adoarmă cu drag. Când eram eu mică, îmi spunea bunica că puteam să adorm orice vietate din ograda ei. Favoritele erau găinile și cățeii. Au spus de așa multe ori gluma că eu m-am decis să o pun și în practică. Așadar, dacă aveți probleme cu somnul, vă stau la dispoziție.
5. Dacă ar fi să scrii pe scurt un Ghid al Familiei Împlinite, în doar câteva propoziții, cum ai rezuma conceptele tale?
Ghidul Familiei Împlinite s-a născut odată cu nevoia mea de a-mi înțelege copiii și de a mă înțelege pe mine în noul meu rol, cel de mamă. Mi-am pus toate teoriile învățate în practică, le-am tot întors pe toate părțile, până am ajuns și la concluzii. Cursul este unul personalizat, iar cei care vin la el au teme practice de la o saptămână la alta pentru a vedea ce funcționează și ce nu pentru fiecare familie în parte. Astfel, putem știi cum vom continua în următoarele sesiuni. Dezbatem, de obicei, gestionarea emoțiilor, cum îi ajutăm pe micuți să coopereze, ce facem cu limitele, sunt bune recompensele sau pedepsele? Dar dacă as face un rezumat as spune că este un ghid de dezvoltare personală pentru părinți, care îi ajută pe ei să facă pace cu propriile lor trăiri, pentru a deveni ce spuneam la început despre mine, și anume cei mai buni oameni pentru ei insuși. Doar dezbrăcându-ne noi de propriile noastre frici, temeri și convingeri ( de cele mai multe ori limitatoare) putem crea noi obiceiuri, putem să ne lăsăm în magia iubirii necondiționate. Pentru a învăța ceva nou, pentru a deprinde obiceiuri noi e bine să ne lăsăm mintea liberă. De ce? Pentru că e greu să umpli un pahar care este deja plin.
6. Ce este Pro Education Academy? Povestește-ne despre ea.
Pro Education Academy este primul meu proiect și a venit pe lume ca un centru de reorientare profesională. Acum este în plină renaștere, într-o formă total diferită. Este un proiect ce vrea să aducă echilibru și în viețile părinților cu școlari, pentru că știm bine că nu este o etapă foarte lejeră.
Îmi doresc să reușesc să formez cât mai mulți specialiști care să ajute părinții, profesorii și sistemul cu ajutorul unor instrumente clare și ușor de utilizat.
7. Cum crezi că este „Normalitatea” părinților de azi față de „Normalitatea” părinților noștri?
Parentingul nu a fost niciodată diferit! Nu există parenting modern și parenting de pe vremea bunicii! Trăim într-o mare confuzie! Ce povestim noi că făcea bunica este tradiție, convingeri și reguli transmise din generație în generație! Bunica știa de la mama ei și de la femeile din sat/oraș că se face așa și așa când ajunge în impas cu al ei copil. Nu există niciun curent în psihologia copilului sau în terapia de familie care să fi promovat vreodată bătaia, umilirea sau pedeapsa, spre exemplu. Nu există nicio facultate de psihologie sau carte de specialitate de la Freud încoace care să spună ceva diferit de ceea ce spune parentingul de azi.
Mai toți specialiștii și psihologii consacrați vorbesc despre același lucru. Am găsit scrieri ce datează de la 1800 cu aceleași informații pe care le răspândim noi azi, despre parentajul blând, despre unicitatea copilului, despre comunicarea eficientă, despre iubirea de sine și vindecarea de sine anterior asumării rolului de părinte.
Diferența este că la vremea respectivă, oamenii aia vorbeau pentru ei, își citeau cărțile unii altora și nu erau luați neapărat în seamă! În ziua de azi, psihologii sau specialiștii ies public și împărtășesc informația, iar oamenii au senzația că e nouă, inventată secolul asta, menită să distrugă omenirea!
Ce făceau ai noștri pe vremuri nu poate fi încadrat în ceva obligatoriu valabil și vindecător pentru psihicul uman! Își Creșteau copiii cum credeau ei, tot ghidați de ceva, iar nu de instinct! Erau ghidați tot de vorbele cuiva, doar că acel cineva era o altă bunică, femeie, oameni prinși în anumite convingeri, credințe, tradiții! Ne-au crescut cu dragoste și cu intenții frumoase și e musai să îi respectăm pentru asta! În același timp o convingere nu este o informație studiată și cercetată!
Parentingul de azi și cel de acum câteva sute de ani spune același lucru! Bătaia, pedeapsa, reprimarea exprimării emoțiilor, șabloanele comportamentale nu au fost niciodată acceptate sau considerate soluții în creșterea unui copil.
Normalitatea zilelor noastre se face, din păcate, prin adaptarea la societatea la care trăim azi. Iar eu cred că adaptarea la o ceva bolnav nu este semn de sănătate. Ne chinuim câteodată copiii, îi trimitem chiar la psiholog, de obicei, pentru a se adapta la ceva ce nu este tocmai sanătos.
Generațiile trecute au trăit vremuri în care confortul nu era la fel cu cel în care trăim unii dintre noi, astăzi. Dar confortul ne împinge câteodată la singurătate. Avem totul la un clic distanță, iar interacțiunea umană se deteriorează. În lipsa acestui clic distanță, generațiile trecute au trăit în rame sociale, unde ajutorul era mult mai aproape și mai ușor de găsit. În zilele noastre, dacă nu se face școală și nu avem bonă intrăm într-un mare impas. Nu știm ce să facem cu copiii pentru că ramele sociale nu prea mai funcționează și nu mai avem ajutorul de lângă casă.
Eu cred că este util să trăim în prezent, în aici și acum, și să nu râvnim la ce și cum făceau alții. Cred că avem cu toții resursele și abilitățile necesare să trăim vremea în care ne aflăm.
Mai toți specialiștii și psihologii consacrați vorbesc despre același lucru. Am găsit scrieri ce datează de la 1800 cu aceleași informații pe care le răspândim noi azi, despre parentajul blând, despre unicitatea copilului, despre comunicarea eficientă, despre iubirea de sine și vindecarea de sine anterior asumării rolului de părinte.
Diferența este că la vremea respectivă, oamenii aia vorbeau pentru ei, își citeau cărțile unii altora și nu erau luați neapărat în seamă! În ziua de azi, psihologii sau specialiștii ies public și împărtășesc informația, iar oamenii au senzația că e nouă, inventată secolul asta, menită să distrugă omenirea!
Ce făceau ai noștri pe vremuri nu poate fi încadrat în ceva obligatoriu valabil și vindecător pentru psihicul uman! Își Creșteau copiii cum credeau ei, tot ghidați de ceva, iar nu de instinct! Erau ghidați tot de vorbele cuiva, doar că acel cineva era o altă bunică, femeie, oameni prinși în anumite convingeri, credințe, tradiții! Ne-au crescut cu dragoste și cu intenții frumoase și e musai să îi respectăm pentru asta! În același timp o convingere nu este o informație studiată și cercetată!
Parentingul de azi și cel de acum câteva sute de ani spune același lucru! Bătaia, pedeapsa, reprimarea exprimării emoțiilor, șabloanele comportamentale nu au fost niciodată acceptate sau considerate soluții în creșterea unui copil.
Normalitatea zilelor noastre se face, din păcate, prin adaptarea la societatea la care trăim azi. Iar eu cred că adaptarea la o ceva bolnav nu este semn de sănătate. Ne chinuim câteodată copiii, îi trimitem chiar la psiholog, de obicei, pentru a se adapta la ceva ce nu este tocmai sanătos.
Generațiile trecute au trăit vremuri în care confortul nu era la fel cu cel în care trăim unii dintre noi, astăzi. Dar confortul ne împinge câteodată la singurătate. Avem totul la un clic distanță, iar interacțiunea umană se deteriorează. În lipsa acestui clic distanță, generațiile trecute au trăit în rame sociale, unde ajutorul era mult mai aproape și mai ușor de găsit. În zilele noastre, dacă nu se face școală și nu avem bonă intrăm într-un mare impas. Nu știm ce să facem cu copiii pentru că ramele sociale nu prea mai funcționează și nu mai avem ajutorul de lângă casă.
Eu cred că este util să trăim în prezent, în aici și acum, și să nu râvnim la ce și cum făceau alții. Cred că avem cu toții resursele și abilitățile necesare să trăim vremea în care ne aflăm.
8. Dacă ari fi să faci o singură magie pentru a schimba lumea, care ar fi ea?
Sper că pot alege dorința de a mi se îndeplini toate celelalte dorințe de acum înainte. Dacă nu, nu aș putea alege ceva anume. Și asta pentru că nu cred în rețete și soluții instant. Cred că fiecare are în el bucățica lui de magie cu care ar putea să schimbe lumea. Probabil uităm la un moment dat de ea și ne este câteodată greu să o mai accesăm, dar cu siguranță ea așteaptă nerăbdătoare să o regăsim. Poate că o uităm exact când nu mai credem în magia noastră interioară. Se spune că magia este prima formă a optimismului. De aceea cred copiii în ea. Sunt optimiști că totul va fi bine. Așadar, aș putea spune, poate, că mi-ar plăcea ca fiecare să-și regăsească magia interioară. Asta să fie dorința mea!
Interviu realizat de către Andra Dan, copywriter voluntar Happy Moms
