Scriitorii sunt oameni absolut fascinanți, magicienii cuvintelor, iar poveștile lor ne fac să devenim mai buni, mai buni decât eram înainte. 

Astăzi povestea este despre autenticitate, vulnerabilitate, curaj și o sinceritate aproape dureroasă.

Este despre frumusețe.

Pentru cititorii care încă nu te-au descoperit, cum o recomandă Petronela Rotar pe Petronela Rotar?

E foarte greu să vorbesc despre mine la persoana a treia. De fapt, am oroare de cuvântările ținute de oameni despre ei înșiși la persoana a treia. Și nici nu mă pot detașa de mine însămi și de propria-mi scriitură în suficientă măsură încât să pot vorbi despre mine ca scriitor așa cum vorbesc și îi recomand pe alții. Le-aș spune să citească câteva rânduri și să se lămurească dacă e pe gustul lor ori nu. Cred că scrisul unui om și cărțile lui vorbesc de la sine. Și nu tuturor, niciodată tuturor.

Ce simți când scrii? Ce vrei să simtă cei care te citesc?

Simt, în primul rând, o urgență de a scoate la lumină din propriul meu cap toate frazele, versurile, cuvintele alea. Apoi simt ce simt și personajele mele, plâng și râd odată cu ele. Mai simt uimire pentru felul în care scrisul meu înaintează, uneori complet neașteptat față de ce aș fi crezut. Cât despre cei ce citesc, sper să simtă sinceritatea scrisului meu.

Daca nu ai scrie, cum altfel ți-ai exprima trăirile?

Nu îmi pot imagina viața fără să scriu. Eu scriu mereu și dintotdeauna. M-am născut cu acest extra-organ al scrisului, face parte atât de intim din viața mea încât mi-e mai teamă că într-o zi nu o să mai pot scrie decât de faptul că o să mor.

La ce lucrezi acum?

La nimic. Știu că oamenii cred că un scriitor mereu scrie la ceva, dar în cazul meu nu e așa. Am o perioadă extrem de aglomerată – licență, examene, două, ba chiar trei școli în paralel, o traducere, proiecte. Nu e loc de scris acum, mintea mi-e sufocată de toate lucrurile astea. Dar în mine mereu se coace ceva, iar cînd va veni vremea, voi scrie. Așa a fost de fiecare dată.

Citești…Ce apreciezi mai mult la o carte, emoția sau povestea?

Scriitura. O carte scrisă bine are de toate, și emoție, și poveste. Nu pot citi o carte scrisă prost, indiferent cât de mare e emoția, căci de poveste nu poate fi vorba, un scris slab ucide povestea. Citesc cărțile cu ochi de scriitor, cu atenție la construcție. Nimic nu poate fi mai bun pe lume decît o carte scrisă bine.

 Care este poezia ta preferata?

Nu am o poezie preferată. Nici măcar un poet preferat, căci am mai mulți, mai multe. Dar uite niște versuri care îmi  plac enorm.

“cine nu e primit în casă

nu aparține nimănui

cine nu e strigat pe numele lui

a fost uitat.

cine nu e mângâiat nu există”

Svetlana Cârstean.

Dacă ai avea șansa să călătorești în timp și spațiu, unde ai vrea să mergi?

Cred că m-aș duce în anii 20, să văd cu ochii mei locurile și vremea Marelui Gatsby.

Ce este libertatea pentru tine?

Libertatea pentru mine ține mai ales de libertatea interioară, de lucrurile pe care ți le permiți ție însuți/însăți. Și vine la pachet cu o doză mare de autocunoaștere reală. Cele mai mari îngrădiri nu vin din afara noastră, ci sunt capcanele minții noastre, iluzii și spaime, credințe limitative, programe instalate în copilărie pe care le rulăm inconștient. Odată ce ai înțeles și depășit toate astea te poți considera un om liber. Sau măcar pe calea cea bună spre libertate.

Ce crezi că le lipsește oamenilor în ziua de azi?

Igiena și educația emoțională. Și mai cred că oamenii din viitor ne vor privi ca pe niște barbari care nu au înțeles că au nevoie să aibă grijă de mintea și psihicul lor mai întîi de toate.

Crezi în finaluri fericite?

Cred că e evident din cărțile mele că nu. Cred în finaluri deschise. Cred că anumite finaluri sunt doar începuturi. Cred că dacă sunt fericite, atunci nu sunt finaluri, ci doar niște puncte ale unui continuum. 

Interviu realizat de Alina Vîlcu – copywriter voluntar