Arhitectură. Amenajarea Băii
https://happymoms.ro/wp-content/uploads/2017/09/Arhitectura.-Amenajarea-Baii.jpg
Am tot avut, în ultimul timp, discuții cu diverse persoane despre un spațiu din cadrul locuinței destul de delicat în ceea ce privește amenajarea. Și când spun „delicat” nu mă refer neapărat la mobilare, ci la detaliile tehnice cărora trebuie să li se acorde o atenție mai mare decât în orice alt spațiu. Să vorbim, deci, despre BAIE.
Cred că este ultimul spațiu care și-a făcut apariția în cadrul locuinței. În Antichitate baia era un lux, atât că activitate, cât și ca spațiu. Doar cei de rang înalt aveau acces la acest privilegiu. Erau spații generoase, finisate cu materiale luxoase și extravagante. Oamenii de rând aveau acces în aceste spații doar în calitate de servitori pentru cei avuți. Pentru ei, baia că activitate nu era accesibilă și nici nu reprezenta o prioritate. Pentru nevoile fiziologice era suficient să se găsească un colț lăturalnic, în sau în afară locuinței personale. Această ignoranță față de igiena corporală personală a dus la adevărate epidemii fatale de-a lungul istoriei.
Treptat, aceste spații au devenit mai accesibile. Neexistând încă posibilitatea amenajării unei băi în fiecare locuința, băile publice au început să–și facă apariția. Și pe măsură ce acestea deveneau mai populare și oamenii le frecventau mai des, bolile începeau să piardă teren.
În ziua de astăzi baia nu mai este un lux, ci o necesitate absolută. Nu doar din punct de vedere al opțiunii proprii ci și al legislației, orice locuință sau clădire publică trebuie să dețină cel puțin un astfel de spațiu. În plus, dotarea și dimensionarea încăperii sanitare din cadrul locuinței trebuie să respecte anumite norme. Conform Legii Locuinței, proiectarea spațiilor sanitare din cadrul unui imobil nou cu funcția de locuire trebuie să se realizeze tinând cont de suprafețe și dotări minimale. În funcție de numărul de persoane cărora le sunt destinate aceste spații, ele trebuie să aibă suprafețe între 4 și 9 m2. Numărul de încăperi sanitare este determinat de mărimea locuinței, mai precis de numărul de camere de locuit. Astfel, o locuință cu mai mult de 3 camere va avea nevoie de un grup sanitar în plus față de baie. Pe când una cu 5 camere va avea automat 2 băi. Dar care este diferența între grup sanitar și baie? Diferența constă în dotări. O baie deține un lavoar, un vas WC și o cadă. Grupul sanitar nu are în dotare cadă, dar poate deține sau nu o cădiță de duș.
În ceea ce privește clădirile publice, dotarea spațiilor sanitare se face conform unor calcule matematice care determină numărul de persoane ce vor folosi aceste spații, ținându-se totodată cont de împărțirea pe sexe, statutul în cadrul imobilului (de ex. personal și clienți) precum și vârstă (copii și adulți).
Revenind la specificul spațiului sanitar, particularitatea lui constă în faptul că necesită instalații speciale de alimentare cu apă și de evacuare reziduală. Este de dorit că aceste instalații să fie grupate pentru a evita o execuție extinsă și complexă a rețelelor, fapt care ar duce la costuri ridicate și detalii de execuție dificil de realizat. Dacă aceste instalații se pot cupla și cu alte spații de acest gen (de ex. o altă baie sau bucătărie) este cu atât mai bine.
Baia, că definiție generală a încăperii sanitare, este un spațiu umed. Această caracteristică impune anumite restricții. Pereții și pardoseală intră în contact direct cu apă, fapt care restrânge destul de mult gama de materiale pentru finisare. Stratul finit trebuie să fie alcătuit din materiale impermeabile care să împiedice apa să pătrundă în profunzime și să influențeze în mod negativ buna funcționare a întregii construcții. Pentru a evita acest neajuns se creează așa–numita hidroizolare. Nu intru în detalii pentru că este un subiect destul de vast, dar țin să menționez faptul că ignorarea acestui aspect duce, de cele mai multe ori, la probleme ulterioare dificil de remediat, cum ar fi: mucegai, transfer de apă la spațiile adiacente, afectarea structurii de rezistență, deteriorarea tencuielii etc. Cu cât este luată mai în serios problema execuției, cu atât mai puține vor fi problemele viitoare legate de expoatarea acestui spațiu.
Depășind registrul tehnic al proiectării băii, putem dezbate și latura estetică. Aici, totul devine subiectiv. Deși avem și aici o serie de reguli la care ne putem raporta, condiționarea nu este atât de strictă, totul reducându–se în final la opțiunea personală și gustul propriu. Nu voi nega faptul că un specialist poate găsi o soluție mult mai bine gândită din punct de vedere tehnic și estetic, dar cum această variantă nu este accesibilă tuturor, voi menționa câteva aspecte care pot ajută în creearea unui spațiu confortabil și original:
• Alegeți materiale de calitate. De cele mai multe ori, din cauza bugetului limitat, suntem tentați să cumpărăm ce e mai ieftin și ajungem ulterior să investim și mai mult în reparații (o gresie extrem de ieftină va poate da bătăi de cap la montaj din cauza defectelor de planeitate)
• Evitați montajul materialelor cu texturi prea vibrate sau culori prea tari pe suprafețe extinse, creează un spațiu prea încărcat și da o senzație vizuală neplăcută
• Evitați excesul de culori închise. De obicei, băile au dimensiuni reduse, iar decorarea lor în culori predominant închise fac să fie percepute că fiind și mai mici
• Evitați folosirea culorilor închise la partea superioară și a celor deschise la partea inferioară (de exemplu pereți închiși și pardoseală deschisă). Această asociere fac încăperea să pară o cutie fără fund.
• Apelați la contraste pentru a crea un spațiu viu. Raporturile contrastante trezesc interesul și plăcerea de a observa un spațiu, fie că sunt realizate cromatic sau textural
• Puneți accente locale care să definească un spațiu, să-i confere originalitate și să va reflecte personalitatea
• Nu neglijați jocul de lumina și umbră, pot avea un impact crucial în personalizarea spațiului
Cred că, apelând la câteva reguli de baza legate de compoziție și cu un minim de documentare, oricine poate scoate baia din anonimat. Ani de-a rândul a fost considerată un spațiu secundar, cu o funcționalitate pur tehnică, fără să primească statutul de drept de parte dintr-un întreg. Din fericire lucrurile s-au schimbat, oamenii au început să înțeleagă că poate fi și baia un loc confortabil, în care să le facă plăcere să stea și care să se integreze în viața cotidiană. Acestea se pot realiza prin atenția acordată atât la achiziționarea materialelor, cât și la execuția detaliilor, contribuind în egală măsură la realizarea unei amenajări cu personalitate.
Articol scris de Cristina Vechiu
Treptat, aceste spații au devenit mai accesibile. Neexistând încă posibilitatea amenajării unei băi în fiecare locuința, băile publice au început să–și facă apariția. Și pe măsură ce acestea deveneau mai populare și oamenii le frecventau mai des, bolile începeau să piardă teren.
În ziua de astăzi baia nu mai este un lux, ci o necesitate absolută. Nu doar din punct de vedere al opțiunii proprii ci și al legislației, orice locuință sau clădire publică trebuie să dețină cel puțin un astfel de spațiu. În plus, dotarea și dimensionarea încăperii sanitare din cadrul locuinței trebuie să respecte anumite norme. Conform Legii Locuinței, proiectarea spațiilor sanitare din cadrul unui imobil nou cu funcția de locuire trebuie să se realizeze tinând cont de suprafețe și dotări minimale. În funcție de numărul de persoane cărora le sunt destinate aceste spații, ele trebuie să aibă suprafețe între 4 și 9 m2. Numărul de încăperi sanitare este determinat de mărimea locuinței, mai precis de numărul de camere de locuit. Astfel, o locuință cu mai mult de 3 camere va avea nevoie de un grup sanitar în plus față de baie. Pe când una cu 5 camere va avea automat 2 băi. Dar care este diferența între grup sanitar și baie? Diferența constă în dotări. O baie deține un lavoar, un vas WC și o cadă. Grupul sanitar nu are în dotare cadă, dar poate deține sau nu o cădiță de duș.
În ceea ce privește clădirile publice, dotarea spațiilor sanitare se face conform unor calcule matematice care determină numărul de persoane ce vor folosi aceste spații, ținându-se totodată cont de împărțirea pe sexe, statutul în cadrul imobilului (de ex. personal și clienți) precum și vârstă (copii și adulți).
Revenind la specificul spațiului sanitar, particularitatea lui constă în faptul că necesită instalații speciale de alimentare cu apă și de evacuare reziduală. Este de dorit că aceste instalații să fie grupate pentru a evita o execuție extinsă și complexă a rețelelor, fapt care ar duce la costuri ridicate și detalii de execuție dificil de realizat. Dacă aceste instalații se pot cupla și cu alte spații de acest gen (de ex. o altă baie sau bucătărie) este cu atât mai bine.
Baia, că definiție generală a încăperii sanitare, este un spațiu umed. Această caracteristică impune anumite restricții. Pereții și pardoseală intră în contact direct cu apă, fapt care restrânge destul de mult gama de materiale pentru finisare. Stratul finit trebuie să fie alcătuit din materiale impermeabile care să împiedice apa să pătrundă în profunzime și să influențeze în mod negativ buna funcționare a întregii construcții. Pentru a evita acest neajuns se creează așa–numita hidroizolare. Nu intru în detalii pentru că este un subiect destul de vast, dar țin să menționez faptul că ignorarea acestui aspect duce, de cele mai multe ori, la probleme ulterioare dificil de remediat, cum ar fi: mucegai, transfer de apă la spațiile adiacente, afectarea structurii de rezistență, deteriorarea tencuielii etc. Cu cât este luată mai în serios problema execuției, cu atât mai puține vor fi problemele viitoare legate de expoatarea acestui spațiu.
Depășind registrul tehnic al proiectării băii, putem dezbate și latura estetică. Aici, totul devine subiectiv. Deși avem și aici o serie de reguli la care ne putem raporta, condiționarea nu este atât de strictă, totul reducându–se în final la opțiunea personală și gustul propriu. Nu voi nega faptul că un specialist poate găsi o soluție mult mai bine gândită din punct de vedere tehnic și estetic, dar cum această variantă nu este accesibilă tuturor, voi menționa câteva aspecte care pot ajută în creearea unui spațiu confortabil și original:
• Alegeți materiale de calitate. De cele mai multe ori, din cauza bugetului limitat, suntem tentați să cumpărăm ce e mai ieftin și ajungem ulterior să investim și mai mult în reparații (o gresie extrem de ieftină va poate da bătăi de cap la montaj din cauza defectelor de planeitate)
• Evitați montajul materialelor cu texturi prea vibrate sau culori prea tari pe suprafețe extinse, creează un spațiu prea încărcat și da o senzație vizuală neplăcută
• Evitați excesul de culori închise. De obicei, băile au dimensiuni reduse, iar decorarea lor în culori predominant închise fac să fie percepute că fiind și mai mici
• Evitați folosirea culorilor închise la partea superioară și a celor deschise la partea inferioară (de exemplu pereți închiși și pardoseală deschisă). Această asociere fac încăperea să pară o cutie fără fund.
• Apelați la contraste pentru a crea un spațiu viu. Raporturile contrastante trezesc interesul și plăcerea de a observa un spațiu, fie că sunt realizate cromatic sau textural
• Puneți accente locale care să definească un spațiu, să-i confere originalitate și să va reflecte personalitatea
• Nu neglijați jocul de lumina și umbră, pot avea un impact crucial în personalizarea spațiului
Cred că, apelând la câteva reguli de baza legate de compoziție și cu un minim de documentare, oricine poate scoate baia din anonimat. Ani de-a rândul a fost considerată un spațiu secundar, cu o funcționalitate pur tehnică, fără să primească statutul de drept de parte dintr-un întreg. Din fericire lucrurile s-au schimbat, oamenii au început să înțeleagă că poate fi și baia un loc confortabil, în care să le facă plăcere să stea și care să se integreze în viața cotidiană. Acestea se pot realiza prin atenția acordată atât la achiziționarea materialelor, cât și la execuția detaliilor, contribuind în egală măsură la realizarea unei amenajări cu personalitate.
Articol scris de Cristina Vechiu
