Iulia Barbu – Culoare Si Emotie Intr-Un Instantaneu

Iulia Barbu

Iulia Barbu este una dintre beneficiarele proiectului Business Mom II, proiect finanta de Fundatia PACT prin OMV Petrom. Am decis sa aflam amanunte legate de povestea ei si vi le relatam si voua.

 

1.Care a fost motivul principal de a începe o afacere pe cont propriu?

Pe scurt, am vrut sa petrec mai mult timp alaturi de ai mei. Iar gandul acesta s-a impletit frumos cu pasiunea pentru fotografie si cu sustinerea sotului.

Uitandu-ma in urma, imi dau seama ca baiatul meu cel mare mi-a aratat drumul catre varf, iar cel mic mi-a facut vant, obligandu-ma sa invat sa zbor.

2.Cum ai ajuns de la idee la afacerea pusă in practica?

Sunt multi factori decizionali si, de foarte multe ori, se bat cap in cap. Sau nu. Am ajuns la catedra pentru ca mi-am dorit foarte mult, insa randamentul maxim in domeniu, l-am avut pana sa apara copiii. Concediul de crestere a celui de-al doilea copil se apropia de final si am simtit ca se instaleaza panica legata de intoarcerea mea la catedra. Nu intelegeam de ce imi e atat de greu sa ma intorc la ceva ce mi-am dorit din totdeauna. Daca o vreme am reusit sa le duc de mana pe amandoua – munca la catedra si fotografia – dupa ce au aparut copiii, a trebuit cumva sa aleg pentru ca oboseala incepuse sa isi spuna cuvantul pe toate planurile.

Ca sa pot face o alegere, mi-am luat un an de concediu fara plata – trebuia sa vad daca ma pot obisnui cu un venit fluctuant, daca imi pot transforma pasiunea in ceva ce imi poate aduce un venit constant, daca ma pot organiza suficient de bine, astfel incat sa simt ca sunt propriul meu stapan si ca imi pot gestiona resursele in asa fel incat sa imi ating principalul scop: acela de a dedica timp mai mult copiilor mei.

Si cum nimic nu e intamplator, anul sabatic a coincis cu desfasurarea celei de-a doua editii a programului Business Mom. Asa ca am aplicat pentru a intra in program. Marturisesc, am facut-o cu scepticism, din doua motive. In primul rand imi suna extrem de feminist, in al doilea rand, ma gandeam ca nu voi putea sa particip timp de noua luni la cursurile oferite si apoi la perioada de mentorat. Acum, ma uit in urma si nu stiu cand au trecut cele noua luni.

3. Ce ai considerat ca poti face deosebit de ceilalti din acelasi domeniu deja existenti pe piata?

Dupa cum se stie, piata fotografica abunda de oferte la nivel de Brasov. Cu toate astea, concurenta nu ma sperie. Disconfortul creat este unul constructiv – te determina sa vrei sa fii azi mai bun ca ieri, sa si sa iti gasesti factorul diferentiator asupra caruia Dana Lupsa a insista foarte mult.

Imi vad demersul fotografic extrem de simplu, bazat pe moment si pe emotie, asa ca am ales sa ma adresez unei anumite nise, iar rezultatele nu au intarziat sa apara. Acum, oamenii care au inteles ce fac, vin catre mine, iar asta ma bucura.

4. Cum ai aflat de programul Business Mom, cum ai ajuns sa participi la el si cum te-a ajutat acest program?

Programul Business Mom a fost si este in continuare un program vizibil si transparent in mediul virtual, asa ca nu a fost greu de identificat, mai ales ca ori de cate ori deschideam pagina de socializare, dadeam peste ceva legat de activitatile sau rezultatele programului.

Pe de-o parte septica, pe de-o parte intrigata, mi-am zis, de ce nu? mai ales ca tocmai intrasem in concediu fara plata. Pentru mai multe detalii, am luat legatura cu Dana Lupsa, apoi lucrurile au venit de la sine.

Nu stiam la ce sa ma astept, asa ca m-am lasat surprinsa de utilitatea programului, de deschiderea oamenilor pe care i-am intalnit, de profesionalismul cu care au tratat fiecare situatie in parte si, nu in ultimul rand, de rabdarea pe careau avut-o cu noi.

Daca m-a ajutat acest program? Foarte mult. Pe de-o parte, m-a ajutat sa imi pun ordine in bagajul de cunostinte pe care il aveam – stiam si faceam anumite lucruri, insa actionam instinctiv. Pe de alta parte, a venit in intampinarea nevoilor mele, nefiind un om al cifrelor.

5. Care parte a programului ti s-a părut mai utila? Cursurile sau mentoratul?

Din punctul meu de vedere, baza programului au constituit-o cursurile. Au fost sustinute de practicieni care ne-au oferit un pachet complex si complet de informatii bine sustinute cu exemple clare. Au adaptat informatiile in functie de particularitatile fiecarei situatii in parte si nu de putine ori discutiile profesor-beneficiara program, s-au purtat unu la unu.

Cea de-a doua parte a programului, mentoratul, ne-a adus fata in fata cu mame antreprenor si cu povestile lor despre cum, cand si de ce au ales varianta antreprenoriatului. Venind din domenii diferite, femeile antreprenor au rapuns la intrebari de genul: ce te-a determinat sa renunti la un venit constant? ai intampinat piedici? le-ai depasit? cum? ce recomanzi in situatia x? ce ai face in situatia y? e ceva ce ai dori sa schimbi? cum iti atragi clienti? cum ii fidelizezi? munca in echipa sau nu? Toate acestea se materializeza in temeri ale celor ce ar dori sa faca pasul catrea deveni antreprenor.

6. Odată demarată afacerea, care a fost cel mai mare obstacol întâmpinat si cum l-ai depăsit? (sau daca nu a fost depasit, de ce?)

Sa zicem… lipsa unui spatiu? Dar nu as merge pana la aspune ca e un obstacol, ci mai degraba o provocare.

Si pentru ca vorbim despre provocari, deci nu despre obstacole, organizare timpului imi da ceva batai de cap, dar lucram la asta.

7. Cum iti promovezi afacerea? E suficient, sau se poate mai mult?

Am inceput prin recomandari si merg mai departe pe recomandari. Mediul virtual este un instrument foarte bun, insa are o hiba – e cronofag J

8. Planuri pentru viitor?

M-am nascut si am crescut intr-o perioada dominata de planuri pe termen lung si inca ma simt influentata de acest aspect, insa nu il vad ca pe un minus pentru ca am termen de comparatie, iar asta ma ajuta sa evoluez, sa ma adaptez. In clasa a IV-a imi doream sa locuiesc in Brasov – s-a intamplat. Dintr-a V-a am visat sa ajung la catedra – mi-am trait si visul acesta. Nu mi-am propus niciodata sa am propria firma si iata ca totusi ea exista.

In prezent, imi fac planuri pe termen scurt, adoptand tehnica pasilor marunti. Vorbesc foarte putin despre ele, iar asta ma ajuta sa imi focusez energia in directia dorita. Astfel, ma bucur de fiecare moment si ma intorc de fiecare data la copii cu zambetul pe buze si cu puterea de a fi langa ei total.

Acesta este singurul plan pe termen foarte lung.

Iulia, succes!

2017-10-03T12:15:08+00:00

Leave A Comment