Atunci când descoperi un om și odată cu el, un domeniu complet nou și fascinant, atunci știi că l-ai prins pe Dumnezeu de un picior. Cercetarea și discuția cu Anamaria Ciuhuță a fost revelatoare și mi-a pus în vedere niște adevăruri despre care nu știam…mai nimic! În interviul ce urmează, învățăm ce înseamnă copiii Alpha, cum îi ajutăm să crească, ce înseamnă educația financiară și cum poate ea să schimbe un copil de 2 ani și jumătate … și multe alte minunății care o să vă pună cu siguranță de gânduri.

Să vă aducă inspirație!

  1. Cine este Anamaria Ciuhuță? Vă invităm să vă descrieți în câteva (cât mai multe, ne dorim noi!) cuvinte.

Sunt Anamaria Ciuhuță, economist, blogger, trainer și în primul rând mamă. Ca orice persoană mai am și alte roluri pe care, zic eu, le îndeplinesc cu succes.

În acest moment mă ocup de educație financiară în rândul adulților, al părinților și al copiilor.

Rolul de mama m-a făcut să îmi reașez valorile și prioritățile în viață. Astfel am renunțat la domeniul bancar și am intrat în antreprenoriat.

Sunt specialist financiar bancar cu o activitate de aproape 20 de ani în domeniul bancar, trainer certificat de peste 10 ani și am în paralel câțiva ani buni de experiență în risc, asigurări, voluntariat, implementări de proiecte.

Sunt ardeleancă născută la Cluj și mutată de 12 ani în București. Sunt o persoană optimistă și foarte pozitivă, sunt organizată și serioasă în tot ce fac. Îmi plac oamenii care sunt motivați și își depășesc limitele, care fac bine în jurul lor și care fac fiecare zi să conteze. Îmi plac copiii și tot ce este frumos, viu, cu energie pozitivă. Mi-aș dori să trăiesc cu familia mea într-o casă pe malul mării și să scriu.

  1. Care este povestea proiectului Financial Parenting? Cum s-a născut și în ce fel de desfășoară acum?

Financial Parenting a prins formă în 2017, din dorința mea de a face o lume mai bună pentru copilul meu și nu numai. Am văzut mii de povești în bancă, unele triste, altele exemple de urmat.

Fără educație financiară succesul și bunăstarea nu poate fi atinse. Ne dorim copii fericiți, împliniți și de succes. Cum ajung ei așa?

Școala le oferă educația formală dar copiii au nevoie de experiențe, de gestionarea emoțiilor, de aptitudini și de multe alte informații pentru viața reală iar pentru acestea noi suntem responsabili să le aducem în viața copilului, adaptate la copilul nostru, fără să uităm că fiecare copil este unic.

Am înființat în anul 2017 site-ul www.financialparenting.eu și am început prin a oferi articole și cursuri pentru părinți.

Apoi am diversificat oferta în funcție de cererile pe care le-am avut și nevoile identificate la cursanți.

Am un program opțional de educație financiară implementat în grădinițe din București și din țară, un portofoliu de cursuri destinate corporațiilor, cursuri pe care le țin eu la sală, și de curând am lansat cursuri online de o ședință sau cursul online de educație financiară, de 6 săptămâni, pentru adulți.

Sunt invitată ca speaker la diferite evenimente și observ o deschidere tot mai mare către acest subiect, ceea ce mă bucură.

  1. Ce înseamnă Generația Alpha și cum recunoaștem acești copii deosebiți? Ce îi face pe ei diferiți de alți copii ai altor generații?

Generația Alpha este generația copiilor cu părinți Millenials.

Sunt copii inteligenți și se estimează că vor fi cei mai educați din istorie. Ei se nasc nativi digital. Sunt lideri, cu personalitate puternică.

Se spune că 80% dintre meseriile pe care le vor practica nu au fost încă inventate.

Trebuie să îi pregătim pentru o viață cu multe variabile, pe care nu le cunoaștem, și schimbări rapide la care trebuie să se adapteze.

Ei au această capacitate dar pentru noi. părinții acestor copii, parentingul și cursurile, cărțile, studiile nu mai sunt mofturi, sunt instrumente utile pentru a face față provocărilor pe care acești copii ni le aduc.

Riscul la care sunt expuși este faptul că tehnologia are două fețe, noi trebuie să ne asigurăm că este folosită în sens bun și nu ca înlocuitorul unei vieți sociale false.

Viața socială ne face să le organizăm fiecare moment liber, să nu îi lăsăm neînsoțiți, să le organizăm și relațiile cu alți copii, să luăm noi decizii în locul lor, să îi păstrăm într-o bulă securizată și în plus timpul cu ei devine tot mai scurt iar ei cresc uneori cu carențe emoționale, comunicarea devine defectuoasă și este ca un efect de domino. Copilul, în loc să se dezvolte, va avea relații disfuncționale, se va simți neînțeles și de aici e un pas ca să se refugieze în tabletă și jocuri pe calculator. Sunt mult mai puțini rezistenți la frustrare și mai greu de motivat.

Părinții care lipsesc mult de acasă și care înlocuiesc atenția și timpul cu copiii cu bani, opționale, jocuri, cadouri, îi lipsesc pe acești copii de șansa de a-și atinge potențialul și genialitatea.

Acești copii au nevoie de toată atenția și dragostea noastră, de îndrumare făcută conștient, cu blândețe și reguli sănătoase.

  1. Cum putem ajuta copiii mici să ia decizii legate de bani? 

Îi educăm financiar începând cu vârsta de 3 ani. Ei percep valoarea după 7 ani dar le arătăm cum să ia decizii prin explicațiile pe care le dăm și exemplele pe care le văd la noi.

Le arătăm că analizăm înainte de a cumpăra ceva, identificăm dacă banii cheltuiți merg către o nevoie sau o dorință, le explicăm că nevoile au prioritate, că banii sunt limitați iar dorințele nelimitate, că și noi ne dorim lucruri dar uneori renunțăm la ele și e în regulă așa, că uneori ne dorim altceva și renunțăm la ce avem în fața ochilor pentru a economisi bani, că din banii pe care îi avem o parte îi punem la pușculiță și îi folosim pentru a ne cumpăra lucruri sau experiențe mai valoroase.

Pe copiii de vârste mai mari îi vom antrena în discuții și decizii ori de câte ori mergem la cumpărături, când facem achiziții mai mari, când planificăm o vacanță sau un eveniment, când își doresc ceva și trebuie să aștepte ca să adune bani și altele, ocazii se ivesc zilnic. Le vom vorbi și despre raportul calitate preț, costul de oportunitate și așa mai departe.

Toate informațiilor le vom însoți de exemple date de noi, adulții.  Ei învață mai degrabă din ce facem  noi, din experiențele la care îi expunem și mai puțin din vorbe.

  1. De când percep copiii proprietatea personală? Cum putem să gestionăm această problemă legată de proprietatea comună vs personală, atunci când avem mai mulți copii?

Studiile arată că proprietatea personală este percepută de copii începând cu vârsta de 2 ani în prezența persoanei și după 2 ani jumătate și în lipsa persoanei. Copilul înțelege că un anumit lucru îi aparține altcuiva din familie, fratelui, mamei, tatălui.

Bineînțeles copiii mai mici sunt fascinați de frații mai mari și își doresc lucrurile acestora, jucăriile lor și orice au ei. Așa, copilul mai mic va dori să îl imite pe cel mai mare și să scrie și el în caietul fratelui sau surorii mai mari. Bineînțeles că scrisul va fi o mâzgălitură și unul dintre părinți va juca rolul de arbitru, copilul mare se supără, cel mic nu înțelege ce a greșit.

Alteori, luatul jucăriei celuilalt frate/soră poate avea ca scop obținerea atenției din partea fratelui sau a mamei.

Copilul mic, după 2 ani și jumătate, știe că ia o jucărie care nu îi aparține sau umblă cu ceva ce nu este al lui/al ei, dar totuși o face dintr-o curiozitate greu de stăpânit la această vârstă, sau pentru că își dorește atenția cuiva și deja a învățat că așa o poate obține.

Când părintele îndeamnă copilul mai mare să lase jucăria celui mai mic pentru să ”e mai mic ca tine, așa trebuie” se generează un model la care copilul mic va apela de câte ori va dori să se răsfețe, de câte ori va avea vreo curiozitate, când va dori să își imite fratele mai mare, când va dori atenția părinților. Copilul mai mare își poate simți invadată proprietatea și să își demonstreze nemulțumirea în diferite moduri.

Proprietatea comună, lucrurile pe care le folosim în comun cu toții în cadrul familiei, ce este al nostru și ce nu ne aparține, este percepută după vârsta de 3-4 ani.

Părinții trebuie să respecte dreptul la proprietate al copiilor, să fie atenți cu copilul mai mare și să nu îi invadeze proprietatea oferind celui mic drepturi depline doar pentru că ”este mai mic”, să ofere explicații și limite celui mai mic în ceea ce privește proprietatea lui și a celor din jur.

  1. Care este cel mai transformator moment din cariera dumneavoastră, care v-a metamorfozat ca mamă?

Rolul de mamă a venit la momentul potrivit când profesional eram împlinită și nu simțeam nevoia să mai testez vreo limită sau să mai demonstrez ceva, cuiva. Faptul că suntem singuri, fără familie, într-un oraș mare, ne-a făcut să ne gândim cu cine stă copila în lipsa noastră și cum asta o va influența. Așa că am decis să ne schimbăm ritmul de viață, astfel încât să creștem copilul ca o familie, împreună. Ideea de bonă am respins-o amândoi, am reușit să ne descurcăm. Acum, privind în spate, cred că am luat decizia potrivită la momentul potrivit. Banii vin și pleacă, copilul crește o singură dată. Banii nu îmi vor cumpăra timpul pierdut din creșterea copilului meu.

  1. Ce fel de Schimbări interioare aduc resetările privind credințele limitative legate de bani?

Credențele limitative se formează de regulă în primii ani de viață, din informațiile pe care le-am primit și experiențele pe care le-am trăit.

Nu se poate vorbi chiar de o resetare, obiceiurile și credințele sunt imprimate în modelele noastre mentale.

În primul rând are loc o conștientizare. Cum? Depinde, putem avea aha-uri în urma unui curs, a unui eveniment, a unei cărți citite, în urma unei discuții și așa mai departe.

Apoi, este intenția de a depăși credința limitativă și asta se face prin dezvoltarea unor noi atitudini și obiceiuri, menite să le înlocuiască pe cele vechi. Prin practică, noul model devine cel folosit.

  1. Preferați să susțineți cursuri online sau offline? Care este avantajul cel mai mare al fiecăreia din variante?

Iubesc cursurile la sală pentru energia care se formează între participanți, pentru emoțiile din sală, pentru întrebările la cald, pentru feedback-ul plin de emoție autentică.

Dezavantajul ar fi faptul că la aceste cursuri este greu de ajuns pentru cei din afara orașului, nu sunt accesibile celor care nu au o soluție pentru a-și lăsa copilul cu cineva, nu pot participa ambii parteneri.

Cursurile offline sunt o soluție minunată pentru părinții care nu au cu cine lăsa copiii, pentru adulții ocupați și pentru cei care nu sunt din București.

Pentru cursurile online am comenzi din toată țara și chiar din toată lumea, de la români plecați din țară și care se bucură participe la aceste cursuri.

  1. Ce înseamnă pentru dumneavoastră Normalitatea?

Să trăiesc într-o societate civilizată, fără să le fac rău celor din jur, fără să fiu rănită, fără să îmi pun prioritățile în mod egoist în fața altora iar alții să facă la fel, să trăiesc cu empatie, bunătate, dragoste cu multă energie pozitivă și cu zâmbetul pe buze.

  1. Dacă ar fi să faceți o singură magie pentru a schimba lumea, care ar fi aceasta?

Le-aș da oamenilor o doză enormă de dragoste. Suferim de lipsă de dragoste.

Cred că dacă fiecare ar avea câtă dragoste are nevoie nu ar mai fi foamete, copii orfani, războaie, răutate, invidie, ignoranță, analfabetism, ură, egoism, singurătate și orice altceva negativ. Toate ar dispărea ca focul în lipsa oxigenului.

Eu cred că fiecare putem face zilnic câte o magie, să dăruim din dragostea noastră și să contaminăm astfel o lume întreagă.

Interviu realizat de către Andra Dan, copywriter voluntar Happy Moms

2019-04-03T14:52:40+00:00

Leave A Comment

Web Analytics