De Ce Familylab ?

De Ce Familylab

Sunt mamă de aproape 3 ani și sunt copil de 33. Am avut o copilărie clasică perioadei din care provin. Am avut tot ce mi-am doritmai puțin iubire exprimată și necondiționatăîncrederea și aprecierea celorlalți, dreptul la exprimare și liberă alegere. Într-un cuvânt nu am avut nimic din ceea ce mi-ar fi fost necesar pentru a avea un curs lin și ușor in viață. Pentru asta le mulțumesc alor mei părinți.

Fără această lecție dureroasă nu  fi fost ceea ce sunt azi și nu  fi avut copilul pe care îl am azi. Se spune  fiecare copil își alege părințiiașa am ajuns  cred  aveam nevoie de ei   pot străluci.

Când am devenit mamă mi-a fost greu și ușor în același timpMi-a fost ușor pentru  știam cum  nu îmi cresc copilul dar nu prea știam cu ce  umplu locul gol lăsat de AȘA NU. Am început prin a-mi ascultă instinctul, iar instinctul meu spunea  nu îmi las copilul  plângă și  îl țîn în brațe dacă are nevoie de mine fiu relaxată și liniștită în preajma lui pentru  am tot ce îmi trebuie pentru a fi o mama bunăAceastă gândire m-a ținut departe de orice depresie postnatală și de toate sfaturile cerute și necerute ale tuturor persoanelor „binevoitoare” din viață mea de proaspătă mămică. Am reușit în felul acesta  știu  am tot ce îmi trebuie pentru a fi o mama bună.

Când avea Andrei vreo 3 luni am intrat în contact prin intermediul unei prietene din Târgul Mureș cu grupul de pe Facebook Jesper Juul’s Familylab Ro – Părinți clari – Copii puternici unde Raluca Jacono, consilier și psihoterapeut Familylab, oferea părinților consiliere, apropiere și încredere. Am citit, am citit și am tot citit. Am absorbit tot și am înțeles  asta era ceea ce căutăm asta îmi trebuia asta îmi lipsea. Acum știam ce  nu fac, dar mai ales ce  fac.

Ce înseamnă Familylab pentru mine ?

În linii mari este foarte simplu și foarte natural. Sunt câteva principii pe care dacă le internalizezi comunicarea ta cu copilul și nu numai devine mult, mult mai ușoară. Vorbim de autenticitate, echidemnitate, autoresponsabilitate și integritate.

Definiții din cărți sau dicționar pentru fiecare dintre ele este relativ simplu de găsit. Dar cea mai bună definiție este cea pe care ne-o dăm noi înșine și pe care alegem  o folosim.

Pentru mine autenticitate în relația cu copilul meu înseamnă  îi permit și  îmi permit   vadă așa cum sunt îi permit și  îmi permit  fie așa cum vrea și poate fi în orice moment al existenței lui.   fiu sinceră cu mine și cu el,   vadă trântind ceva de nervi sau plângând. Iar la întrebarea: Mami, de ce trânteșți sau de ce plângi  primească un răspuns real ”pentru  m-am enervat și nu știu  îmi gestionez altfel nervii și  simt neputincioasă”, „pentru  sunt supărată  s-a întâmplat nu știu ce și simt nevoia   descarc”  pentru  este uman  ai sentimente, emoții și trăiri și este normal  ceilalți  vadă asta. Nu ți mai slab dacă plângi, nu ești cu nimic mai prejos dacă te enervezi. Poți fi o mamă bunăumanăautentică încrezătoare,luată în serios… toate în același timp chiar dacă din când în când îți ieși din fire sau suferi.

Echidemnitatea în limba mea se traduce foarte simplu. Vorbește și poartăte cu copilul tău așa cum te-ai purta cu un prieten. Presupun  nu îți loveșți prietenii,  nu îi ameninți și nu îi pedepseșți nu te strâmbi stupid la ei când se lovesc,  nu le spui nu e voie  facă una sau alta îi iei în serios când sunt triști sau supărați nu îi descurajezi în permanență în speranța  vor deveni mai buni,  nu stai cu „gură pe ei” la orice mișcareLa fel te porți și cu copilul. E foarte simplu.

Autoresponsabilitatea presupune faptul  tu ești singurul responsabil pentru ceea ce simți și trăieșți nimeni altcineva nu este vinovat de ceea ce ti se întâmplăAsta presupune  nu e copilul de vină  tu teai enervat,   nu te-ai supărat pe copil ci pur și simplu ești supărat.

În mintea mea autoresponsabilitatea se leagă de limbajul personal; limbajul care spune  „nu îmi place când faci X”, „vreau  te opreșți”, „ simt prost când țipi în restaurant; nu e responsabilitatea ta   simt bine, dar  vrea  te oprești, pot avea asta de la tine ?”. Iar limbajul personal nu se potrivește cu chestiuni de genul: Nu e voie ! E Rușine ! Așa e frumos ! Așa trebuie. Prin urmare noi nu le folosim și le înlocuim foarte frumos cu „Nu vreau  faci cutare lucru”, Sau „Vreau  faci …. pentru …., poți  faci ceea ce îți cer ?” Iar în momentul în care pui o întrebareîți asumi răspunsuladică ești suficient de matur încât  accepți și un NU.

Integritatea se referă din punctul meu de vedere de limitele personale. Limitele pe care le avem fiecare dintre noi, modul în care ni le exprimăm și modul în care le cerem celorlalți  ni le respecte.  poți  îți aperi integritatea fără a-l răni pe celălalt este destul de greu dacă nu ești învățat  fii luat în seama. Nu vreau  fac asta pentru  nu se potrivește cu ceea ce îmi doresc eu, nu   fac ceva cu ține te educ,  fii în rând cu lumea placă altcuiva.

Poți  spui „nu  lovi” din cel puțîn 2 motive: unul   doare (este limita ta de suportabilitate) și doi pentru  nu e frumos, nu se face așați se va urcă în cap (este ceva extern care nu are nimic de a face cu ține ci doar cu copilul, pe el îl îngrădește).

sursăhttp://ancatiurean.wix.com/psiholog#!articole/c1hft

NU vreau  se înțeleagă greșit faptul  în momentul în care folosim principiile Familylab copilul va deveni un mic roboțel care va face tot ce i se cere și se va comportă exemplar. Nu! Și nu vreau  va faceți astfel de așteptări! Dar, vreau  știți  în felul acesta calea spre dialog va fi mereu deschisă cu copilul vostru și acesta va ști și el la rândul lui  accepte un NU din partea voastră aibă încredere în el,  se ia pe sine în serios și  nu depinde de iubirea din jur pentru a se iubi pe sine.

 încheiere  spune 3 lucruri care îmi călăuzesc relația mea cu Andrei și de care ar trebui  țină cont orice părinte:

1. De calitatea relației dintre copil și părinte responsabil 100% este părintele.

2. Copii au instinctul de a coopera și a  le face pe plac părinților și vor face asta cu riscul de a renunta la ei înșișiȘi nu este corect  le cereți asta.

3. Copii sunt frumoși și buni.

Aceste lucruri ar trebuie  îi facă pe părinți  înțeleagă cu adevărat ce mare responsabilitate și onoare au primit  poată concepe și modela viață unui om. Respectul copilului se câștigă, nu este de la sine înțeles.

Articol scris de Anda Gheorghese

2018-08-01T09:34:43+00:00

Leave A Comment

Web Analytics