Ana Estera. Pictură, Suflet, Zâmbet, Aripi.

Ana Estera

Soarele murmura crampeie nedumirite de cer senin, verdele susura primăvarăcireșul cânta armona unui nou răsărit, iar pădurea dansa cu frunze arcuite de dimineață devreme. Asta am simțit când am văzut prima oară ce pictează AnaAșa cum de departe primești vești de la un prieten vechi și bucuria inundă zâmbetulașa am descoperit-o, caldăsenină, cu inima deschisă și sufletul îmbobocit.

A fost împletire de gânduri și îngemănare de aspirații aproape instantanee. Și am chemat-o  ni se destăinuie simțim mireasma de culoare ce îi inundă picturile. Cu mândrie aproape mi-a martutist  Estera nu îi aparțineci doar l-a păstrat de când a citit cartea “Purimul-Sărbătoarea Esterei”, în care personajul principal este Estera, soția împăratuluievreică de origine. Ea își însușește un nume persan și reușește  își salveze poporul de genocidul plănuit de vizirul Haman.  și personajul principal al cărții, este luptătoare și ambițioasă, dar și blanda și muzical de artistică în culori. Simplămărunțicăglumeațăvisătoare, dar și ambițioasă.

Îmi place mereu  spun  am fost născutăavând pensula într-o mâna și acuarelele în cealaltă, iar talentul nativ spre artă m-a ajutat  îmi pictez viață în culori vii, vesele, care  dilueze picăturile gricenușiiapărute uneori și nedorit pe pânză tabloului meu. Mereu îmi admirăm mama atunci când picta și îmi spuneam: “Hmm, oare voi putea  fac și eu așa minunății cum face ea?”

Îmi amintesc și acum  nici o carte a mamei din biblioteca nu a scăpat de coloritul meu. Mereu îmi rezervam eu ultimele pagini ale cărții pentru operele mele. Da, aveam foi albe pentru desen, dar simțeam eu  nimic nu e mai frumos decât cărțile ei. “

Pictura este o relaxare pentru mine, un refugiu, un mod de a-mi așterne plăcut talentul, pasiunea, sensibilitatea pentru artăÎmi place  prin acestea  înveselesc și  citesc mulțumirea pe chipurile oamenilor, iar la revederea lor,  le reapară zâmbetul pe care și eu îl am când îmi privesc picturile așternute pe ici-colo. Sunt doar o mică artistă care pictează în tăcere.

Am început mai exact  pictez mai serios după nunta din 2013. Și acolo am lucrat în jur de 60 de mărturii în două zile. Invitații au fost atât de încântați de acea mică mărturie originală și drăguță ajunseseră  danseze cu ele prin buzunare,  nu le fie luate de pe masăMulți dintre ei au cerut câte două. Ei bine, după nuntăla câteva luni ne-am cumpărat un apartament nou și așa m-am gândit  îmi răsfăț pereții cu picturi. A fost pentru unii un ceva surprinzător pentru  nu am destanuit prea multora  pictez.”

Așa am descoperit-o, pictand pentru a înfrumuseța casamobilă și chiar pantofii într-un mod unic ce o reprezintă.

 încadra-o perfect într-un tablou și într-un citat care îi și place de altfel:

Dacă pictura este o nebunie, ea este o dulce nebunie pe care oamenii ar trebui nu numai  o ofere, dar chiar  o cauteÎmi privesc chipul și îmi cântăresc sănătatea. Amandouă poartă semnele grijilor, ale ambițiilor și remușcărilor care contorsionează fizionomia fiecăruia din noi. Iată de ce ar trebui  iubim artaEa procură acelora care vor și echilibreze viața calmul, împlinirea morală și chiar sănătatea ” – Jean Baptiste Camile Corot, cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX-lea.

2018-08-01T08:58:25+00:00

Leave A Comment

Web Analytics